Am avut o zi imposibilă, asta ca să nu zic o săptămână proastă. Ar trebui să fac curat, sau să spăl ceva la mână, cică ar face bine la nervi. LOL! Azi am rămas o oră peste program, pe barba mea, of course. Iar am făcut salată, fără ceapă, că mi-a pierit interesul până să ajung la acest capitol, am mai avut un rest de orez fiert la abur, sper că ultimul pe acest an. Şi ca tacâmul să fie complet abia azi am aflat că trebuie să bântui pe la nu-ştiu-ce oficiu nr. 11 prin Constanţa pentru receiverul meu infraroşu pentru multpreacelebra mea inutilă tastatură, asta unde de vreo săptămână nu mai deschid cutia poştală din cauza dezgustului pe care-l simt după ce-mi cad în braţe zeci de reclame/ afişe electorale.
Aseară am vrut să vorbesc cu Mircea Badea-n direct la tembelismul acela de emisiune pe care-l are la postul acela de radio de garaj, pe numele lui ZU, o oră am oscilat între enervare şi surâs formând de 100 de ori 0214091900. Mă deranjaseră părerile omului, cel pe care-l ascult doar din lenea de-a alege alt play-list, singura chestie care mi s-a părut absolut dubioasă e faptul că atunci când nu suna ocupat din prima, ceea ce mi s-a întâmplat de câteva zeci de ori, după al doilea apel eram automat trecută pe ocupat! :D într-o oră am avut timp nu numai să-mi fac eterna salată, dar să şi-o savurez pe toată, vorba vine savurez, nici nu i-am simţit gustul, eram mult prea ocupată cu telefonul. După ce-am mai studiat site-ul ZU am aflat că-i pot trimite omului şi SMS, tipul făcând chiar pauze pentru a le da citire. Inutil să mai zic că pe-al meu nu l-a citit, cu toate că nu ezita să citească şi să corecteze gramatica majorităţii execrabile a SMS-urilor primite, probabil aci am greşit eu- am scris corect româneşte! :PP Oricum, pentru un autointitulat strălucit absolvent de cibernetică Mirciulică are un IQ îndoielnic, despre educaţie şi cultură chiar nu e cazul să mai discutăm. Mă rog, ceea ce m-a deranjat la tip este negativismul, pesimismul, susceptibilitatea, sarcasmul şi superioritatea de care dă constant dovadă. Din cele ce-am asculatat altă dată printre rutinele mele casnice, am înţeles că tipul e de vârsta mea şi că locuieşte cu părinţii! LOL! Oare de ce?! Ceea ce iar mă miră e predilecţia de-a conversa cu fustraţi negativişti ca el, intoleranţa de care dă dovadă, de exemplu aseară a analizat dpdv gramatical toate SMSurile! LOL! Ei bine, în timpul în care eu căutam o altă alternativă de-a intrat în direct cu el, mă apelează pe YM cel mai nou amic internautic al meu, LN, un tip cunoscut pe un hub despre filme. Dacă detest ceva la PC acesta este Yahoo!Messenger-ul, la mine el stă mai mereu pe „busy”, singura cu care-mi place să vorbesc este prietena mea Leman, însă pentru ea mi-am luat o minunăţie Microsoft de căşti cu microfon wireless, etc.
Deci mă apelează tipul ăsta întrebându-mă dacă mă deranjează, îi răspund că da, părându-mi-se o lipsă de bun-simţ să dmă aplelezi când la status scrie „ocupat”, ei bine, tipul, despre care nu reuşisem să aflu mare lucru, de fapt cred că minţea continuu, prima dată spunându-mi că are 37 de ani şi că este singur, fiind foarte urât şi deloc deştept, LOL, altă dată afirmând că e căsătorit de 19 ani, dar că ar vrea să se întâlnească cu mine, că stă foarte aproape, adică în Constanţa, iar când eu am căzut de-acord să ne vedem când oi veni prin oraş, mi-a reproşat că asta presupune să-mi înşel iubitul, iar LOL! Mă rog, m-a mirat faptul că după ce mi-a văzut poza pe YM! mi s-a adresat cu dvs! După care de vreo 2-3 ori m-a şters din listă, şi alte puştisme din astea. Nu am reuşit să vorbim niciodată la modul serios, mă rog, el a fost cel care m-a contactat după ce-a văzut ce fel de muzică descarc de la el, făcându-mi arhicunoscutele şi absolut lipsitele de valoare complimente „nimeni nu mai ascultă aşa ceva, eşti o fată inteligentă... etc. etc. etc.” L-am tot chestionat despre viaţa lui, nu am aflat nici măcar ce cărţi citeşte, şi de ce cărţile înseamnă atât de mult pentru el, mă rog, părea sincer şi serios când vorbea despre ele. Invitaţia de-a ne vedea nu a făcut decât să-mi reconfirme eternul specimen de Net, puţină amabilitate, ceva umor, că ăsta dă bine la femei şi hai să ne vedem... :DD Nu prea am înţeles eu fabulaţiile alea despre pocăiţi, Dumnezeu, religie şi dacă te întâlneşti cu o persoană de alt sex la o cafea automat îţi înşeli partenerul! :D Dar să revin, după ce i-am zis că mă deranjează tipul parcă a intrat într-o vrie de reproşuri, injurii şi nonsensuri: „nu te uiţi la tine cum arăţi!”, „nici nu am vrut să mă întâlnesc cu adevărat cu tine”, „needucato, insculto, nesimţito”, „eşti incapabilă de-o relaţie stabilă” – dacă nu eram atât de ocupată cu Mircea Badea şi cu telefonul, probabil că aş fi reţinut mai multe, oricum comportamentul isteric nu a făcut decât să-mi reconfirme faptul că tipul e un puţoi care se masturba în faţa pozei mele cu decolteul ăla etc. etc. Nu cred că m-am enervat vreo secundă, dar totuşi aş fi vrut să mă lase să-mi fac în linişte damblaua cu Mircea Badea, era să scriu „Radu” – LOL! I-am zis deci lui Laurenţiu că-l trec pe „ignore”, omul a fost total de-acord, că el de fapt asta vroia de la mine nesimţita care-i înşelasem sentimentele, mă autocaracterizez io acum, deci i-am făcut voia.
Stau şi mă întreb acum: când, unde şi cum începe maturitatea?! Când, unde, când şi cum realizezi că nu eşti nemuritor, că părerea ta nu contează, că nu eşti singur pe planetă, că cel/ cea pe care-o iubeşti nu te merită, sau nu-l/ n-o meriţi, că viaţa ta e de căcat poate tocmai unde tu intrii cu bocancii murdari în unele veţi în care chiar n-aveai ce căuta?! Aceeaşi întrebare mi-am pus-o când i-am cunoscut (virtual) pe unii dintre „prietenii” mei de pe Net, şi anume Alex Leo Şerban, Mircea Columbeanu, Ştefan, Carmen, Eugen şi restul celor de care nu mai vreau să-mi amintesc acum. Ei da, acum ar trebui să-mi reprosez ceva, nimeni nefiind perfect, aş putea spune că cei din spatele monitorului sunt răi, perfizi, mincinoşi, lipsiţi de scrupule cu tine, cel din spatele altui monitor poate unde nici ei nu te cunosc, unde cei pe care i-au văzut vreodată sunt doar ei înşişi! Mai ştii? Hm... asta da tragedie, să te vezi în toţi, şi să nu te iubeşti în niciunul! Totuşi, mi-aş putea reproşa ironia şi sarcasmul duse le extrem, însă răutatea NICIODATĂ!
Concluzie: îmi plăcea Laurenţiu, dincolo de minciunile lui aş fi vrut să cunosc omul, să-i ating sufletul, şi să-mi atingă sufletul. Mă gândeam acum că Alex a fost singurul pentru care a părut că YM! are sens, mă întreb ce-o fi simţit el vorbind cu mine... no, hai că mă duc să fac curat, baremi atâta sens să aibă şi seara asta.
Ascult Brian Adams - „Please Forgive Me”, nu ştiu dacă am să mă pot hotărî vreodată să iubesc muzica înaintea versurilor, să aud, şi abia apoi să înţeleg.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu