Categoric ceva a mers prost încă de la început în realaţia noastră, să fie faptul că eu sunt de stânga, sau că mi-s dislexică, având adesea am probleme cu ortografia, habar n-am, însă sunt regina neîncoronată a inversărilor, şi cu toate astea sunt un short-cut addicted, iubind să-mi umplu memoria cu tot felul de combinaţii de taste, decât să prierd timpul navigând cu mouse-ul prin meniuri. Acum mă gândesc că asta se datorează şi începutului meu într-ale PCului - DOS, Word Perfect, dBase, Paradox, Norton Comander. Am fost prima din departament care şi-a instalat Windows 3.11, în câteva ore... LOL, şi unde mai pui că doar eu şi canadianul aveam PC! Doamne şi ce rapoarte mai făceam în Paradox!! He-he-he! Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru documentele bine, frumos şi corect editate, dar să nu devin melancolică. Dar nu pot să nu scriu că mi-am amintit de Allan care-mi schimba în fiecare zi meniul, de intrare în PC scriindu-mi tot felul de glumiţe sau schimbând culorile, de singurele baze de date pe care ştiau să le facă canadienii, şi anume tabele în Word Perfect. Trebuia să stau câteva minute ca să ajung la ultimul rând din tabel, cel cu numărul 193. Şi acum mă mai sună foştii colegi să le caut în antica mea bază de date aflată într-un colţ prăfuit al serverului: Happy-PR! LOL!
No, da’ să revin. Deci i-am băgat ceva pumni, mai mulţi de fapt, tastaturii mele, asta din cauza Internet-ului, că doar nu mă puteam răzbuna pe monitor pe care dădusem o groază de bani, tastatura şi mouse-ul fiind bonus la PC/ sistem. De fapt nici Internetul n-avea nicio vină, geniile care-mi schimbaseră gemurile tăiaseră şi cablul de la telefon, cel care vine prin balcon, de mai bine de 7-8 ani, de când au furat unii cablurile, firele de telefon sunt pozate pe bloc, dacă mă aplec pe geam din camera copilului pot deschide cu uşurinţă cutia de borne. Etc. Nu că nu i-am chemat o dată pe cei de la Romtelecom/ Clicknet când deja Netul dăduse colţul, i-am chemat deci dotaţi cu scară pentru a schimba tot cablul de la PC la cutia de borne, imprudenţa mea a fost să-l las pe ăl bătrân drept supervizor, şi cum e nu e în stare de nimic, şi cum ăia trebuie să mai aibă şi ei activitate au înlocuit doar cablul din casă, de la telefon până-n balcon, de data asta izolându-l mai bine, experţii lui peşte!!
Deci Internetul cădea nonstop, eu tot ameninţam să plec de la ClickNet înainte de a-mi termina contractul, trebuia să mă răzbun şi eu pe cineva... asta după ore de asculat melodia aia tembelă de la Service ClickNet. Etc.
Am început iar să caut pe Net, de data asta în străinătate. Şi le-am găsit pe e-Bay, atât în America, cât şi în Anglia, ca să nu mai zic că tastatura mea era doar... 10 USD! :D no, mi-am făcut card virtual şi azi mi-am comandat accesoriile, ciudăţenia e că banii mi i-au laut din cont instant... însă nu am primit niciun e-mail cu efectuarea/ confirmarea plăţii, la bafta mea parcă văd că am luat ţeapă din prima, da’ce mai contează 20 de USD la câţi am pierdut deja şi cât m-am putut enerva!! Nu aş fi regretat nimic dacă nu m-aş fi luat după capul ăluia, un mitocan de speriat, după incident l-am auzit povestind prietenilor „ce bine e să fii consilier, tu doar dai sfaturi, dacă nu iese bine tu nu ai nicio vină”, abia m-am abţinut să nu-l iau la palme, i-am zis totuşi, dulce: „dacă-ţi dau după ceafă de lecuiesc definitiv de toate consilierile”. Pe mie m-ar fi mustrat conştiinţa, ştia că nu mă dădeau banii afară din casă, şi că l-am ascultat când a fost să aleg tipul de hard, şi că oricum aş fi făcut orice-mi spunea, doar el era expertul! Asta ca să nu mai zic că după cea montat hardul am început să am probleme cu PCul, mai-mai să-i pun pielea pe băţ lui Leo, motanul vecinilor, cel pe care l-am găzduit câteva zile, unde bănuiam că trăsese de ceva fire din PC... adevărul era cu totul altul, amicul meu nu fixaze bine HDDul, şi într-o bună zi softul nu l-a mai văzut deloc, i-am zis scumpului „ai dat de dracu, dacă s-au dus toate pozele te sfătui să-ţi faci testamentul”! No, nu s-a pierdut nimic, nimic în afară de încrederea mea în el, şi încă o gruă mai puţin la „cantina săracilor” pe care-o deschid din timp în timp numai celor care câştigă de 3 ori cât mine. No, dar asta să fie paguba mea!! :-)
În mult aşteptatul şi sper, fericitul final, ştrumfa mea tastatură va ajunge probabil la 1100-1200 de lei, asta dacă iau licenţa Windows Vista Ultimate Full Version Retail din afară, acolo e mai ieftin, şi acum am temă nouă, trebuie să studiez despre Vista, de când cu sfătuitorul nu prea mai am încredere în consiliere! Între noi fie spus, omul ăsta e regele indolenţei, lenii şi indiferenţei, când l-am întrebat ce fel de UPS să cumpăr mi-a zis „pe cel mai ieftin!”. LOL! Şi uite cum o să devin io expertă în PCuri, când pasiunile mele totuşi sunt... poezia şi muntele! :D Oricum tipul e o figură, numai pumni în gură i-aş trage, atât mă oboseşte psihic. Am reuşit să stric Opera, l-am chemat în ajutor. Nu s-a deplasat, şi stă la 3 minute de mine: „instalează Chrome, ăsta e la modă”. :D Nu mă pot face activă pe StrongDC, nu ştiu porturile ClickNet, tipul a găsit soluţia: „pleacă de la ClickNet, vino la GMB că acolo ştiu eu cum să devii „activă”! :-)
No, cel mai tare regret timpul şi nervii tociţi aiurea. De bani nu mai vorbesc, o să plec în concediu online cu noua mea tastatură, şi cu Vista, de care zău dacă aveam acum nevoie, asta ca să nu mai zic că prietena mea a avut un moment de perplexitate când i-am povestit viitorul meu apropiat „tu chiar eşti proastă, nimeni nu are licenţă, şi te găşişi acum tocmai tu mai cu moţ”, i-am răspuns că vreau să dorm liniştită, că licenţa îţi dă o groază de avantaje, o protecţie mult mai sigură şi mai bună împotriva viruşilor, haker-ilor, mai ales unde eu fac tranzacţii electronice. Etc. Totuşi, totuşi de ce mă simt atât de prost... mă rog, proastă... să fie doar snobismul, sau mania asta pentru gadget-uri, tot un snobism, în ultimă instanţă?!
Şi morala: dacă nu ai sac de box, dă cu pumnul în zid, nu ai nevoie de receiver infraroşu ca să-ţi iasă din prima!! Aaaa... că uitai, amicul meu a făcut şi el ceva pentru mine, mi-a dat una dintre tastaturile lui, nu, nu pe cea mai ştrumfă, inutil să mai scriu ce i-am făcut şi ăsteia... spre nefericirea mea ea chiar duce! Şi totuşi unde-o fi „enter”-ul de pe tastatura numerică?! :-)
Şi asta e melodia zilei: "Per me per sempre"- Eros Ramazzotti - una dintre cele mai frumoase melodii de dragoste pe care le-am ascultat anul acesta. Într-o zi am să descriu cum aş fi făcut eu videoclipul. :-)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu