Despre cum m-am lăsat de învăţat spaniola

Nu mai ştiu cum a început pasiunea mea pentru limbile de origine latină, tot ce e posibil ca dragostea asta să se fi născut prin clasa a opta, o dată studiul defunctei limbi latine. Ceea ce iubesc în primul rând la limba spaniolă e muzicalitatea ei, cuvintele fiind mici frânturi vesele de cea mai pură muzică. Şi uite aşa m-am hotărât acum vreo 6 -7 ani să mă pun serios pe învăţatul limbii spaniole, nu că mi-ar fi servit la ceva, dar era un mod plăcut de a-mi umple timpul, e uimitor cum o dată cu vârsta timpul se contractă şi-şi accelerează ritmul, fiind adesea imposibil să-i mai ţii ritmul. Mi-am comandat, deci, nerbdătoare, la Polirom vreo două ghiduri de Lb. Spaniloă, un dicţionar şi vreo 2 gramatici. După ce-au sosit cărţile m-am aşezat la masa din bucătărie fremătând de curiozitate să răsfoiesc gramatica. Totul părea atât de simplu, exista însă o mică problemă, autorii aleseseră ca exemplu de conjugare verbul „amar”, nu mi-a venit să cred, toată cartea era despre a iubit, trecut, prezent şi viitor. Am strâns din dinţi şi am avut primul şi ultimul (deocamdată) atac de ură la adresa cărţii, mi-a venit să rup pagină cu pagină în mii de minuscule pătrăţele... era prea de tot, m-am şi imaginat îndoind sistematic fiecare nouă pagină, şi aruncând scârbită în aer, pumnul de confetti astfel rezultat. Am surâs, era tentantă ideea... însă m-am gândit un pic mai departe, şi-am realizat că tot eu trebuia să strâng după. Şi uite aşa am închis cartea de gramatică, am pus-o lângă restul volumelor de limbă spaniolă, la capul patului, în speranţa că undeva mai devreme sau mai târziu verbul „amar” o să mă înveţe gramatică, mai devreme sau mai târziu, când i-oi fi epuizat de trăit toate sensurile. De-atunci tot aştept clipa aia. Mi-am reamintit azi de acea gramatică când am recitit versurile la „Amor en silencio” realizând că sunt ceva mai mult decât un cântec de dragoste, am vrut să traduc, dar  am realizat că nu ştiu toate cuvintele... :D

 Llega a mi vida y se abre una pagina nueva

en la noche incesante de la humanidad
busco ya entre la oscuridad
esa luz que me de libertad
mi llanto se deja escuchar
hoy es mi primer despertar.

Todo es tan grande y pequeńo 
descubro que hay sueńos descubro miradas que enfrian mi piel 
veo del mundo lo bello y lo cruel 
hay palabras que rompen mi hiel
pero donde existe el dolor 
siempre hay una semilla de amor.
'coro'
Amor en silencio 
es vivir un momento a tiempo 
amor en silencio 
y es en un beso amar o dar perdon sin explicar 
solo un alma desnuda esa dicha puede lograr.

Amor en silencio 
es andar a favor del viento 
amor en silencio 
es de Dios la manera de enseńarnos la verdad 
es ganar en la vida el amor con voluntad.

yo aprendi a callar porque creo que es mejor 
pero hablan mis ojos en nombre del amor 
hay palabras que muerden y hieren sin razon 
pues lo mas grande y puro lo dice el corazon.