Cotidiene

Nu am niciun chef. Asta ca să nu zic că am o senzaţie stranie de pustiu iminent, şi nu neapărat de pustiu fizic. Am venit acasă în speranţa de-a anula toate planurile casnice şi de-a dărui lecturii, toată seara. Zis şi făcut. Dar mai înainte de-a asta m-a pus naiba să mă demachez, de ceva luni după-amiaza nu mai văd mai nimic. Am pus asta pe seama machiajului, însă de fapt cred că dioptriile sunt cele care trebuie schimbate. M-am demachiat, deci, şi am ales din play-list-uri „Muzică tibetană” – am câteva melodii preferate care mă relaxează de fiecare dată. Am început să citesc „Harta sferică”, făcând eforturi serioasă să văd cuvintele, play-list-ul era cu totul altul, un amestec ciudat de muzică tibetană şi muzică clasică. Nu-l mai ascultasem. Tot frecându-mă la ochi am hotărât să dorm un picuţ, pe canapea ascultând muzica asta stranie. În mai puţin de 2 ore m-am trezit de vreo 4 ori, am visat urât, muzica mă deranja, era prea tare, şi senzaţia de apăsare se acutizase. Ultima dată m-a trezist soneria. Nu aşteptam pe nimeni, aşa că primul impuls a fost să-mi pun perna peste cap să nu mai aud ţipătul soneriei care continua să-mi strice echilibrul emoţional, şi aşa fragil. Într-un final a încetat. M-am ridicat totuşi să văd cine ar putea fi. Era paranoicul de vecinu, tocmai urca scările, am apucat  să-i văd doar haina închisă la culoare şi părul alb. El mai lipsea ca seara să fie memorabilă. L

Azi se lasă sec. Am râs cu S. explicându-i în detaliu ce presupune postul, bineînţeles insistând pe abstinenţa sexuală, el m-a întrebat dacă sexul într-unul este considerat păcat, am râs să mor şi i-am promis să mă informez.

Azi au mai murit 2 colegi. Comoţie cerebrală şi infarct. Primul avea 53, celălalt 49. Am făcut haz de necaz cu colegii cum că niciunul dintre noi nu va mai apuca pensia. E atât de ciudat cum trăim mai tot timpul cu impresia că suntem veşnici, cum amânăm să fim fericiţi pentru că mai aveam cutare sau cutare obiectiv major de atins. Stau şi mă întreb adesea unde, care şi cine eşti tu, tu cel de dincolo de job, familie, bani, supermaşini şi mai-ştiu-eu-ce super nimicuri?! Care este esenţa ta? Lucrul acela care nu se moşteneşte, neputînd fi valorificat fizic, puţinul enorm care te defineşti, ceea ce trece şi totodată tărieşte fără să vrei, şi fără ca ei să ştie, în ceilalţi.

Aseară m-am uitat pe pozele din Apuseni. M-a apucat un aşa dor nebun, retrăind cu emoţie fiecare poză, îmi doresc enorm să pot vorbi în parte despre fiecare.(M-a ucis masa asta, abia aştept biroul acel pentru PC  să stau şi eu ca oamenii, pe sub masă nu-mi mai simt picioarele, pe canapea nu mai văd nimic pe monitor). Oare ce-or tot spune călugării ăştia care bat în tobe şi suflă-n diverse ciudăţenii, atingând totodată zeci de clopoţei? Carmela, papagaliţa mea criminală le acordă mai mult atenţie decât mine, tot certându-i. Nu mă simt bine. Am un sentiment ciudat, de parcă aş fi singura supraveţuitoare a unui război atomic. O linişte ciudată şi un pustiu indescriptibil mă ţin captivă. Mă duc să fac o baie şi să mă reîntorc la Harta sefrică. Îmi place Arturo Perez-Reverte.

Cei de la eBay Anglia mi-au pus la avion receiver-ul şi telecomanda pentru tastatura WindowsMediaCenter, am găsit şi WindowsVistaUltimateRetail în USA, no, şi cică românii nu mai dau banii pe prostii. LOL! Inutil să mai zic că eu nu citesc ziare, iar la TV mă uit doar la filme şi muzică, deci habar n-am ce se petrece, nici că m-ar ajuta cu ceva înţelegerea prezentului economic/ financiar al lumii, oricum ador să-i las pe ceilalţi să-mi explice, e şi ăsta un subiect de conversaţie. :P J. mi-a trimis acum vreo 3 săptămâni o prezentare ppt, haioasă, care explica criza financiară americană, m-am plictisit după primele 3-4 slide-uri... după cum mi-a explicat mai târziu J., pierdusem finalul... argotic! Bietul om stătuse în cumpănă dacă să trimită sau nu acel e-mail! J

Uite una dintre melodiile tibetane preferate: "Dyana" - Tibetan Meditation http://www.trilulilu.ro/Dragomara/435996d6d77a0b

No, şi o poză din Apuseni, că tot am amintit de el:

Zilele astea am tot ascultat  Monty Alexander, mă rog nu prea mă dau eu în vânt după retranspuneri/ reinterpretări, însă piesa asta chiar mi-a atras atenţia: "Could You Be Loved" - Monty Alexander

 http://www.trilulilu.ro/Dragomara/e8e6202b2cfa1f Sună foarte bine jazz-ul ăsta.