Ten Minutes Older - The Cello

Acum vreo trei seri tocmai după ce ieşisem din baie şi mă pregăteam de cartea mea, mă pune necuratul să arunc o geană pe folderul DownloadsStrongDC, îmi cad ochii pe Ten Minutes Older - The Cello, nu mai văzusem un film cap-coadă de mai bine de-o lună, de la inauguratul „săptămânii fără filme”, cea de la care mi se trag toate. Nu ştiu, stăteam acum şi mă întrebam ce e filmul pentru mine, în niciun caz necesitate, în nicun caz plăcere, mă rog, există şi ele, dar nu predomină. Pe scurt: pentru mine filmul, ca şi cartea e una, e încă una dintre multele vieţi plăcute şi cu sens pe care le pot trăi după ce uit, dacă pot uita, de ce-a prezentă, ce pe care am încă (îmi place să cred)  tot timpul din lume pentru a o  trăi şi savura. M-am uitat deci la Ten Minutes Older - The Cello, în stilul meu propriu, adică dormit o bună bucată de timp, însă partea pe care am reuşit să o văd m-a făcut să vreau să revăd filmul. Am vurt să fac asta ieri seară, însă L. are cu totul alte gusturi, ne-am uitat deci la noul James Bond. Oh nu, nu mă obligaţi să povestesc, am dormit atât de bine lângă L, şi chiar îmi plac filmele cu Bond. Drept urmare, având ceva goluri, am revăzut ieri, tot dormitând :D Ten Minutes Older - The Cello.

Paradoxal nu Bertolucci mi-a plăcut cel mai mult, cu toate că melodia cântată de flaut mi-a amintit de maimultdecâtCDul meu cu muzică de relaxare, cei care m-au impresionat au fost: Godard şi Schlöndorff.

Am să redau mai jos câte ceva din subtitrarea filmuleţelor lor.

 

„ÎN BEZNA TIMPULUI”

 

De ce e noaptea întuneric ?

Poate cândva Universul avea vârsta ta.

Cerul strălucea de lumină.

Apoi lumea a îmbătrânit şi el s-a îndepărtat.

Când privesc cerul printre stele nu văd decât ce a dispărut.

ULTIMELE MINUTE ALE TINEREŢII

Îţi vorbesc despre timp dar el încă nu există.

Când îţi vorbesc despre un loc, înseamnă că a dispărut.

Când îţi vorbesc despre timp, înseamnă că nu mai e.

Dac-ar fi să mori ai vrea să fii anunţat ? Sau moartea să vină imediat ?

Imediat.

Dacă-ţi vorbesc despre un bărbat, înseamnă că va muri curând.

Paula, mi-ai furat tinereţea.

ULTIMELE MINUTE ALE GÂNDIRII

 „Gândesc, deci exist”.

Nu e aceeaşi persoană care le face pe-amândouă.

De ce ?

Sentimentul pe care-l am asupra existenţei, nu este încă un „eu”.

Este un sentiment negândit, e în mine, dar fără mine.

Vorbe goale.

Ar trebui să existe o limită la numărul de cărţi.

Cu tot spiritul lor...

Cu toată producţia lor...

Nu valorează nici măcar cât o operă de caritate.

E de ordinul infinitului.

ULTIMELE MINUTE ALE IUBIRII.

A venit timpul morţii.

Ei, bine, eşti tânără în plină frumuseţe şi putere.

 

Încearcă ! Eu am să mor. Adio !

Nu vreau să te părăsesc.

Nu vreau nimic.

Sunt în genunchi, cu rinichii zdrobiţi.

Nu vreau să mi se vorbească despre nimic.

M-ai rănit, m-ai ofensat şi ţi-am spus-o...

nu ne mai iubim, nu ne-am iubit niciodată.

ULTIMELE MINUTE DE ISTORIE.

Şi-n mine valul se ridică,

Se arcuieşte minunat,

Din nou trăiesc o altfel de dorinţă,

Ceva ce se-nalţă dincolo de mine,

Asemeni unui căluţ mândru

Pe care călăreţul îl struneşte din pinteni pentru a-l opri apoi

Şi mă voi arunca neînvinsă

Fără să mă opun

Oh, moarte !

A plecat pe vecie,

A plecat pe veci...

A plecat pe vecie

Când n-a murit şi trăieşte...

Dar şi când trăieşte e ca-n moarte.

ULTIMELE MINUTE ALE FRICII

Nimic după...

- Răspunde la numele prinţul Andrei.

- Nu ştiu ce-a fost după.

Nici nu vreau să ştiu.

Dar dacă-ar fi să vreau gloria şi celebritatea, aş vrea să fiu iubit de oameni.

Nu e vina mea c-o doresc.

ULTIMELE MINUTE ALE ETERNITĂŢII

...

TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA

----------------------

„ILUMINAREA”

 

Ce înseamnă timpul ?

Cine-l poate explica ?

Cum te poţi gândi la el ?

Şi totuşi, nimic nu-i mai familiar decât timpul.

Şi atunci, ce e timpul ?

Dacă mă-ntreabă cineva, ştiu.

Dar nu pot să explic.

Ştiu doar că n-ar mai exista timp, dacă timpul n-ar fi trecut şi nici viitor şi nici prezent.

Dacă n-ar exista ceva.

Şi atunci, cum de există cele 2 concepte de timp ?

Trecutul şi viitorul.

Trecutul nu mai e şi viitorul încă n-a venit.

Dar dacă prezentul ar fi mereu prezent şi n-ar mai trece, n-ar mai fi prezent, ci eternitate.

N-a existat timp când să nu fi existat timpul.

Dar dacă prezentul există ca să devină trecut, cum mai putem spune că există ?

Dacă existenţa sa e de fapt pierdută ?

Timpul există, tocmai pentru că are tendinţa să nu existe.

E clar că nici trecutul, nici viitorul nu există.

Trecutul nu există pentru că nu mai e iar viitorul pentru că încă n-a venit.

Şi-atunci există un singur timp prezentul ?

Sau sunt 3 tipuri de timp distincte ?

Şi anume: prezentul trecutului, prezentul prezentului şi prezentul viitorului ?

Singurul timp pe care-l trăiesc, este prezentul.

Dar în suflet, simţim 3 timpuri diferite.

Prezentul trecutului, care este amintirea, prezentul prezentului, care este contemplarea, şi este prezentul viitorului, care este aşteptarea.

De-a lungul vieţii, toate actele noastre sunt premeditate pentru viitor.

Odată făcute, intră în trecut.

Cu timpul, cu cât trăim mai mult experienţele devin amintiri.

Lucrurile aşteptate sunt diminuate şi se întâmplă pe parcursul unei singure zile cum se întâmplă şi în timpul existenţei noastre.

Mărturisesc, Doamne, că tot nu ştiu ce-i timpul.

Luminează-mă, Doamne !

Tu vei fi lumina mea !

Voi veni spre lumina ta !

Tu, Doamne, vei face bezna strălucitoare. Tot mai strălucitoare.

După Sfântul Augustin

Trebuie să-l citesc pe Sf. Augustin, prea mult mi-au plăcut cuvintele lui.

Deci, vă recomand acest film, pentru modul personal şi unic în care fiecare regizor a reuşit să exprime 10 minute de timp, pentu muzica clasică de excepţie, nu prea ştiu eu de ce i-au zis „The cello” – violoncelul, el chiar nu predomină, însă după cum am descoperit forând prin download-uri mai am de vizionat şi Ten Minutes Older - The Trumpet [by Chen, Erice, Herzog, Jarmusch, Lee, Wenders]! J