Totalul afișărilor de pagină

duminică, 30 ianuarie 2011

D'ale noastre

Off... sunt atât de obosită. Singura chestie care-mi îndulceşte, oarecum, oboseala asta de ora 01:31 a.m. este România Muzical.

Am văzut azi un episod din "În derivă" în care Maria, îi spunea prietenului ei, Andrei, în timpul terapei: "Unde sunt foarte sensibilă, şi trăiesc orice sentiment am încercat să nu mă implic." Am gândit că de-asta am şi eu nevoie. Neimplicare.

Este din ce în ce mai greu, sau poate că asta e impresia mea unde am început să cunosc din ce în ce mai bine fetele. Îmi este din ce în ce mai greu.

Ieri când le-am băgat rufele la spălat am găsit în buzunarul de la blugii lui Lori un bilet de dragoste către un aşa-numit Rareş (sau Rareşi, că nu fusese capabilă să-l scrie de două ori la fel.) Un bilet de dragoste scris la aproape 12 ani. Mi-a venit să dau cu ea de pământ, însă nu i-am zis deocamdată nimic. Nu ştiu ce m-a deranjat cel mai tare: ortografia şi gramatica deficitare, sau mesajul erotic?!
Oricum, fac eforturi susţinute să nu mă enervez, unde majoritatea discuţiilor, mă rog, întrebărilor, sunt tot pe tema asta: "fetiţa X de la Centru ştie să sărute... io când o să învăţ?!" Ha?!

Le-am spus că în vacanţă vom face lecţii de română şi de matematică, chiar le-am printat de pe didactic.ro diverse teste. Lori nici nu a deschis dosarele. Cea are s-a implicat fără să-i spun este cea mică, Ruxi. Cea care pare să fie cea mai inteligentă, să reţină cât mai uşor şi mai repede.

Mai nou, am dat bani şi pe minerale şi vitamine pentru memorie şi imunitate, bineînţeles. Nu ştiu unde o să ajung în stilul ăsta. Nu mi-a plăcut niciodată să dădăcesc pe cineva. Nu ştiu de ce mă pedepseşte Dumnezeu. Şi oricât m-aş strădui, când vorbesc îi explic celei mare e ca şi cum aş vorbi cu pereţii. Ori nu ascultă, ori nu pricepe, ori nu vrea să facă cum îi spun. Sărăcuţa, e de-a dreptul tâmpiţică. (Chiar discutam cu Marcela despre ea, la care tipa-mi spune "trebuie să ai vedere că dacă maică-sa e alcoolică, a băut şi în timpul cât a fost însărcinată. Copilul poate că vrea, dar chiar nu poate." Părerea mea este că nu vrea. Şi-apoi are şi un caracter foarte urât, mai exact minte în draci. Din ce mi-a spus chiar ea, este şi foarte obraznică cu femeile de la Centru.

Am cumpărat vreo 5-6 cărţi de psihologia copilului, însă unde au venit joi seară nu am apucat decât să răsfoiesc una.

Vreau să cred că se mai poate face ceva în privinţa lor. Că 12 ani - cazul lui Lori - de neimplicare şi needucare mai pot fi recuperaţi. Despre Ruxi nu-mi fac griji prea mari.

Am obosit de-atâta stat în bucătărie, de robotit prin casă, repetat iar şi iar fă cutare şi cutare lucru, de explicat şi paraexplicat de ce facem acel lucru. În fiecare zi mi-e dor de viaţa mea de dinainte.

Azi ne-am uitat împreună la Up (2009) http://www.imdb.com/title/tt1049413/. Bineînţeles că Ruxi nu a avut răbdare până la sfârşit, asta unde le traduceam, ca la nevăzători, tot ceea ce credeam eu că se întâmplă. Vreau să le dezvăţ de tembelismele Universal şi CartoonNetwork la care se tot uită. Chiar vreau să pun parolă pe acele posturi.

Despre navigarea pe Internet ce să mai spun?! "Vino să-ţi arăt ce băieţi urâţi am găsit?!" m-a tot stresat azi Lori. I-am tot repetat supărată "ceva util şi interesant nu eşti capabilă să găseşti!"
Într-un final a găsit. Poza mea de pe blog, când a dat o căutare după "poze Micul Rotterdam", ocazie cu care m-a şi scos din baie. Mâine mi-am propus să le vorbesc despre blog-uri. Şi despre blog-uri.

No, sunt atât de obosită, şi-mi este şi al naibii de foame, asta ca să nu mai spun că de vreo lună pap tot felul de idioţenii. Mai nou am făcut o pasiune pentru... berea fără alcool. Dacă nu mă reapuc de alergat, sau de vreun alt sport cât mai curând, o să mă fac cât balena...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu