În toate cuvintele tale...

Nu te citesc. Nu te mai citesc. Nu te-am citit nici măcar înainte vreme. Pentru că nu mi-ai spus mai niciodată, mai nimic. Şi tare aş fi vrut să-mi fi spus atâtea. Totul. Să mă înveţi. Şi despre cum să te învăţ. Nu te mai citesc nici măcar în diagonală, pentru că ori de câte ori cedez nevoii ăsteia, mă regăsesc iar şi iar în toate cuvintele tale. Uneori mult mai mult decât m-aş putea regăsi în propriile-mi cuvinte.

Nu ştiu dacă o faci intenţionat, sau pur şi simplu eşti doar spontan. Nu ştiu ce să mai simt, ce să mai cred. Ce şi de ce. La cum te cunosc de egoist, de misogin, de ipocrit, de autosuficient şi de autosupraestimat tind să cred că aşa te manifeşti tu, de la o vreme.

Mă regăsesc în toate cuvintele tale. Mai exact foarte multe-mi aparţin, fără falsă modestie, evident.

Nu ştiu ce-am făcut să merit asta. Nu ştiu de ce-mi faci asta, acum. Ar trebui să mă simt flatată, sau ce?!

După care-mi amintesc că, şi cum, şi când, ţi-am prevăzut asta, şi cum tu ai luat-o în glumă, probabil, eu gândind atunci că mă supraestimez, bineînţeles.

Mă întrebam acum dacă vreunul dintre bărbaţii pe care i-am iubit cândva se va fi regăsit vreodată în cuvintele mele. Probabil că dacă aş fi iubit suficient de mult un... poet, de exemplu, acest lucru ar fi fost posibil.

Nu te mai citesc nici măcar în diagonală. Nu are niciun rost, nu mai are niciun rost. Mă ştiu deja pe dinafară.

No, şi acum am să-ţi pun o întrebare, dragă misoginule: cine, de cine s-a îndrăgostit?! :-) Evident am să-mi dai iar numele acele savante grecoaice, extrem de frumoase şi nobile, absolut lipsită de prejudecăţi, căria io i-am uitat acum numele (şi nici nu am chef să dau un Google).

Totuşi ce caut io în cuvintele tale?! Sau mai exact cine ţi-a permis să-mi foloseşti cuvintele?! N-ai auzit de legea dreptul de autor?! :-))

Am vrut să pun o poezie a renumitului poet brazilian, cel cărui i-am citit cândva un volum ("În prezenţa ta") însă am avut un şoc, unde nu am mai găsit absolut nicio poezie pe... poezie.ro, şi înainte vreme chiar erau câteva.

ASCULTA - Jose Eduardo Mendes Camargo

Cine treptat
a incercat amaraciunea indoielii,
a varsat lacrimi de tristete,
a asteptat in van,
s-a simtit singur si abandonat
a fost discreditat de toti
si a trecut peste toate,
astazi nimic nu-l mai uimeste
totul il farmeca,
chiar si dezamagirea.

CINE ESTI TU FEMEIE ? - Jose Eduardo Mendes Camargo

Esti vrajitoarea care-mi citeste gandurilesi-mi ghiceste sentimentele

Sau prietena care ma insoteste pe pamant
sa intrezaresc orizonturi?

Esti femeia care exprima gratie
si ma face s-o doresc nebuneste
Sau esti copila spontana, jucandu-se
cu focul si apa, pentru a fascina?

Esti felina care-mi exploreaza trupul
si-mi devoreaza sufletul
Sau nebuna fara destin si salas
care traieste din dragoste, hranindu-se cu aer?

Care-mi sporeste pasiunea
invitandu-ma sa o caut
cu ardoare, cu dragoste
gratia-i divina, viata ta.

Cine esti tu, draga mea?

(sursa poeziilor şi imaginilor: http://monicadaniela84.blogspot.com)

Uff... norocul tău că raftul de poezie e chiar deasupra biroului... încă mai am post-it-urile la paginile care m-au atins acum... 13 ani. :-)

No, una dintre preferatele mele:

În prezenţa ta

Am plâns

Toate lacrimile

Pe care am vrut să le vărs

Şi nu îndrăzneam

Lacrimi de saudade

Lacrimi de amintiri

Lacrimi de vise

Am surâs

Pentru toate clipele

Pe care le-am trăit, le-am visat

Şi le-am înfruntat

Surâs de bucurie

Surâs de armonie

Surâs de iubire.

(formatarea asta mă omoară cu zile, mama ei de viaţă!)