Azi chiar n-aş fi vrut să scriu nimic, trebuie să-mi fac bagajul, plec să-mi văd ţara mea de dor, nu ne-am mai văzut de vreo 2 ani.
Subiectul de azi se referă la practica curentă de pe blog-uri: nu-mi placi, deci îţi şterg postările, drept urmare tu nu exişti.
M-am întrebat azi, trăind un episod similar, de ce alege bloggerul această ultimă alternativă? Dacă totuşi nu vrea comentarii de ce nu le interzice pe toate, de ce nu-şi ţine emanaţiile doar în jurnalul de pe hârtie?! Nimeni nu te obligă să fii public, îţi poţi face un blog în care să fabulezi numai pentru prieteni etc.
Şi acum să vă zic povestea mea: acum vreo 2 săpt, căutând informaţii despre Premiul Nobel pentru Literatură pe 2008 am ajuns din blog în blog într-un loc în care se dezbătea asiduu un interviul luat Aneimaria Marinca, zeci de postări care nu spuneau nimic, despicând firul-n patru, scoţând din context afirmaţiile actriţei. Cum era şi de aşteptat nimeni nu i-a discutat aptitudinile actoriceşti, majoritatea criticilor ad-hoc s-a pliat pe manifestările fizice imediate care se deduceau din afirmaţiile fetii. Aşa s-a ajuns să se pună la indolială sinceritatea fetei, măsurată fiind prin presupusul meniu adus de viaţa de actor de succes: somon şi şampanie. LOL. S-a mai comentat îndelung pe baza exprimării tinerei actriţe „a merge pe munte”, de fapt între munţi, în Piatra-Neamţ, oraş în care am citit în diagonală că s-ar fi format o groază de mari artişti, printre care şi împricinata. Am ajus, deci, în vâltoarea evenimentelor, am citit, ce-am citit, până am realizat că discul era zgâriat, tot învârtindu-se-n gol. Greşeala mea a fost că nu m-am putut abţine să comentez şi să râd de ceea ce era evident hilar pe acel topic, şi uite aşa mi-am făcut „prieteni” noi, cu unii foarte „buni” şi foarte „vechi” nefăcând decât să ne ignorăm tacit. Mi-a plăcut topicul ăla, cu toate că nu am citit articolul, mai ales datorită titlului ipocrit, şi anume „Nu faci telenovele să supravieţuieşti”! LOL! Nuuu, le-oi face pentru că le consideri artă, şi te dau contractele şi banii afar’ din ţară! LOL again! Deci siutaţia nu a făcut decât să reintre în normal, „prietenii” mei vechi reconfirmându-şi nobilul caracter, cu toate că discuţia începuse cât se poate de civilizat, şi în sinea mea am sperat să continue la fel. Şi iată-mă deci în imposibilitatea de-a mai posta pe acel blog. Mare tragedie, într-adevăr! Oricum partea bună e că o parte din postările mele au rămas, şi nemodificate, ca să vezi performanţă! La fel ca şi injuriile şi tembelismele „prietenilor” mei.
Hai să fim serioşi cum să nu râzi la aşa ceva, citez: „A, in privinta luciatei eu m-am lamurit de mult. Cum poate cineva sa admire un blog ca al ei, este inexplicabil!! Ba nu – exista o posibila explicatie : fanii ei sunt ca ea. Formeaza acolo un grup de semidocti, oameni cu pareri postate mult deasupra opiniilor unor specialisti veritabili, si pe deasupra sunt foarte agresivi, ca o gasca de cartier. Sunt patit in problema iar cu mine L. nici macar nu a vrut sa intre in dialog (dupa ce mi-a aruncat o jignire pe blogul meu) – spre deliciul galeriei ei. Este un blog in care se aplica principiul corectitudinii politice in arta. ( Nu se poate ceva mai absurd !). Cum intelege ea cartile ? Pai cum sa dai titlu de recenzie/impresie la cartea “Varstele lui Lulu” de Almudena Grandes, COMUNISM SI SEX ? Ar fi multe de spus ce a scris ea despre Angela Marinescu, etc.etc. Si in general. Despre tanarul Vancu, si eu mi l-am castigat ca dusman, brusc, asa cum ar fi tasnit dintr-un tufis, cand am criticat blogul teroristei pentru ca se propunea acolo arderea unor carti – la postarea despre Erofeev. Asa ca nu ma mira, doar ca ma ingrijoreaza derapajul lui.”, sau „Nu vad care este problema reala in privinta exprimarii mele, din moment ce se intelege ceea ce spun. Tie, de exemplu, ce rau ti-a facut modul in care scriu eu ? Am intrebat, printre altele, de ce Dan Sociu a fost caracterizat pe blogul “teroristei” de catre cineva drept “o gluma proasta”, si respectivul / respectiva nu a fost pus la punct in vreun fel. Din contra, veselia a fost generala. “Caraghiosule” – crezi ca este un mod politicos de a fi rugat ? Nu mai spun ca observatiile care vin de la un om care nu stie sa scrie cu diacritice texte despre carti mi se par ipocrite. Fiindca una este “flamand” si alta “flămând”, fata sau faţa, rata sau raţa, lana sau lâna, mana sau mâna, raul sau râul, etc, etc. Eu am aratat niste situatii concrete si mi se raspunde ca ca am nasul stramb (Asta in logica – disciplina care nu ti-e prea familiara - este un sofism numit argumentul ad personam, cand in loc sa tratezi subiectul ataci persoana ). Si de unde dreptul acesta de a-mi impune mie ceva ? Poate imi ordoni ca de maine sa fiu mai inspirat, dar eu nu pot sau nu vreau, si atunci ce te faci ? Si inca o chestie : se confirma din nou ca pe acel blog este un grup care stie numai sa atace pe altii atunci cand ei nu sunt de acord cu tabara de acolo..”, sau “un original poate fi şi o copie”!”
Acum între noi fie spus ce vină am io dacă chiar e de râs?!
Şiu uite aşa mi s-a interzis accesul la „cultură” nemairămândându-mi accesibile decât site-urile cu pozele nude ale „personalităţilor pregnante” (ştiu că e pleonasm, da’ce vrei, nu mă putui abţine, poate o să mă comenteze şi pe mine careva, cel puţin pentru gramatica mea) ale culturii româneşti.
Şi evoluţia şi-a urmat firescul curs şi iată-mă comentând absolut ingenuu, blog-ul admiratorului meu postum, v-aş arăta postările, da’ ce să vezi ele nu mai există, au rămas însă intacte cuvintele marelui om, cuvinte care să sperăm că or să facă istorie-n viitoarele manuale de bune-maniere, pentru literatură fiind necesar ceva mai mult decât alfabetul. Citez „Dragomara: Ti-a casunat pe mine? Tu, nebuno, tu! Vrei sa-mi arati talente ?”.
Mă întreb acum, şi vă întreb cu ce schimbă ştersele mele „talente” modul în care eu-l percep/ înţeleg pe cel care a ales să transforme dialogul în monolog?! Adică ar trebui să mă simt ca şi cum n-aş exista, ca şi cum părerea mea ar fi călcată sub bocancii mitocăneşti ai raţiunii şi logicii lui de struţ, care refuză să vadă realitatea?! M-ai şters, aşa, şi?! Asta nu face decât să-ţi confirme părerile incapabile de-a fi argumentate într-un dialog! LOL No, hai că asta chiar e de râs! E ca şi cum ai nega latura neplăcută a vieţii tale, negi poezie pentru că tu preferi romanul, negi vinul, pentru că preferi berea, negi marea, pentru că ţie-ţi place muntele, negi brunetele pentru că adori blondele, şi uite aşa obţii o percepţie frumoasă a falsei tale „minunate” vieţi. Nu o fi viaţa despre ce nu ne place, şi categoric nu este numai despre noi şi ceea ce iubim, însă să ignori, anulezi, ştergi ceea ce nu-ţi place, ceea ce eşti incapabil de-a pricepe, înţelege şi accepta nu e nicidecum dovadă de inteligenţă, maturitate, bun-simţ, toleranţă, sau diplomaţie.
Partea haioasă e că l-am rugat să nu-mi şteargă postarea, şi am fost absolut convinsă că aşa va face, asta mi-ar fi demonstrat că m-am înşelat în prima mea impresie. Nu numai că a şters-o, dar întregul topic arată „Dragomara a spus... postare ştearsă de un admin”, „Dragomara a spus... postare ştearsă de un admin”, „Dragomara a spus... postare ştearsă de un admin”, „Dragomara a spus... postare ştearsă de un admin”. LOL. Nu au mai rămas pe blogul ăla decât postările lui, i-a mai şters şi pe încă doi!! :P
Şi acum analizându-mă un pic, nu ştiu la ce m-aş putea aştepa, în „nebunia” mea, de la acest gen de abordarea a conflictelor de opinii (am vrut să zic idei, dar aci chiar nu era cazul)?!
No, d’apăi şterge-mă, nimeni nu înţelege pe nimeni, nimeni nu citeşte, şi nu acceptă pe nimeni, fiecare e singur, singurul prizonier al propriei prostii. Asta da închisoare de maximă securitate!
No, d’apăi şterge-mă, o să-ţi arunc portocale peste gard. :P
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu