Totalul afișărilor de pagină

duminică, 12 aprilie 2009

Splendoare în floare


Offf... o să încep cu sfârşitul, că aşa m-a dus pe mine capul să încarc pozele, oricum în stilul ăsta am să devin mai înţeleaptă (răbdătoare) decât credeam. :P Greu, tată, greu, să mai încarcă pozele aci, am făcut zeci de curse între PC şi restul casei, şi nu-n speranţa de-a ajunge fotomodel! :D
Poza asta ar fi tb să fi fost de milioane, dacă aparatul meu ar fi văzut ce-am văzut io, mă rog, mai exact dacă m-aş fi priceput să-l folosesc. 
Soarele tocmai apunea în pădurea de plopi, apunea în Dunăre.
Dunărea la Seimeni
Dunăre cât cuprinde
Apus între ape
Dunărea adevărată e cea din dreapta partea din stânga se inundă numai când vine fluviul mare
Dunărea la Seimeni
Macro: floare de zarzăr, cred. 
Pomul în cauză. În jurului lui mirosea mai ceva ca-n rai.
Dunărea mea iubită, la Seimeni
Răsturnica road.
La apă caldă. Aci e cea mai bengoasă staţie de epurare din Europa. Aşa am auzit, aşa scriu. :P Oricum, nu am vizitat-o încă pentru că nişte câini ai dracului vor cu orice preţ să-mi citească, live, ADN-ul! :D
Apa asta răceşte reactoarele. Aci vine lumea la pescuit, sau călărit Răstunicile, după caz.
La ieşire din oraş, din Cartierul Columbia, nu demult cel mai sărac, acum n-aş mai băga mâna-n foc. Oricum, la ieşire sunt nişte... bordeie absolut de necrezut. De Sf. Vasile (3 ianuarie) le-am făcut a nşpea poza. O femeie dintr-o curte mi-a urat un  "La mulţi ani" sincer şi vesel. Într-o zi o să le scriu povestea. Poza asta e făcută cu vreo oră înaintea pozei de milioane, şi tot prin zona aia.
No, hai că am ajuns şi acasă, şi tocmai în dormitorul meu. În spate avem begonii. Ştefan ştie de ce. :P
Unul dintre puţinii mei cactuşi rămaşi în viaţă. Pe-ăsta mi l-a dat Mugur acum mai bine de 10 ani. Şi de-atunci tot creşte, şi tot creşte, şi tot creşte.
Croton şi... nu mai ştiu cum se cheamă cealaltă, da'mi amintesc că dacă ei îi merge prost, mie-mi merge prost; de când am pus-o în găleata aia fără scurgere tipa e tare nefericită.
Cadou de la Titi, de 10 iulie.
Splendoare-n balconul meu. Muşcate şi nu numai! :P
Ăstea tb să fie curgătoare, aşa era-n poza de pe plic... însă sunt numai frumoase.
Floarea mea veşnic înflorită. Kalanchoe.
Balconul dormitorului meu.
Prin dormitor.
Ehh... şi aci am ajuns în camera calculatorului/ copilului/ iguanei. LOL
Tot pe-acolo.
În balconul de la sufragerie. Muşcate veşnic înflorite.
Unii dintre cactuşii care au supravieţuit udării excesive. :D
Tot prin balcon.
Şi asta e orhideea molie, PHALAENOPSIS pe numele ei ştiinţific, oare ce fel de oameni se uită la zborul moliilor?! Adicătelea au rămas fără fluturi de privit, sau ce?! :-(
Carmela, criminala mea mică.
Orhidica în toată splendoarea ei. Floarea pe care mi-am cumpărat-o singură. Atât de rău am ajuns. :P E atât de ireală, oricât m-aş strădui n-o pot compara cu o molie în zbor.
No, gata, că am obosit. Încă ascult Leonard Cohen. I-am comandat toate cărţile apărute la Polirom. Atâta nimic merit până şi eu de Paşte, nu?! Carmela e şi ea-n extaz. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu