...That I would be good

Nu mică mi-a fost azi supriza să citesc pe CineMagia un post în care prietenul meu, Mihnea, îmi schimba regnul. Iniţial am crezut că nu mi se adresa, că probabil cineva postase între mine şi el, dar postarea fusese ştearsă. După o analiză mai amănunţită am dedus că totuşi despre mine era vorba. Proabil că cineva-mi citise toate postările de pe blog şi dăduse şi peste discuţia noastră de pe YM, cea-n care Mihnea mă rugase să-i votez un comentariu la The Curious case of Benjamin Button, sau poate că, comentariul meu postat aseară pe topicul despre acest film i-a readus în minte evenimentul. Oricum, ar fi fost mult mai inteligent, şi mai puţin dureros pentru el dacă ar fi tăcut. M-a revoltat foarte mult faptul că postarea lui Pitbull nu fusese moderată, probabil că ea a stat acolo de aseară/ azi-noapte. Nu pot crede că nu a văzut-o chiar niciun moderator. Etc.

Înainte de-a accesa CineMagia tocmai ce citisem o minunăţie de pps care spunea printre altele: „Nu te explica. Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar duşmanii nu te vor crede”.

Nici că am să o fac, totul e scris aici:

 http://ratacitprintrecuvinte.blogspot.com/2009/02/serviciu-contra-serviciu.html

Atât m-a obosit chestia asta, cu toate că lucrurile au ieşit mai bine decât mi-aş fi putut imagina, şi asta fără să fac mai nimic. Întodeauna am fost de părere că e un timp pentru toate, că mai devreme, sau mai târziu viaţa are grijă să ne amintească cine şi ce suntem cu adevărat. Trebuie doar să aştepţi, adevărul e un prieten care nu te dezamăgeşte niciodată.

 În seara asta o să trimit PCul la Bucureşti, în speranţa că D. îmi va putea instala tragedia aia de tastatură, după ce evantual face curăţenie generală prin PC. Probabil că vreo două sau trei săptămâni voi fi PCless, sau cum ar zice fetiţa unui colege: fără „calculatorul meu iubit”, no abia aştept să stau cu burta-n sus în pat şi cu cartea-n mână. Azi m-am întâlnit pe hol, cu Liviu, coboram şi tocmai ce mă întâlnisem cu o colegă de la etajul superior pe care-am salutat-o, în spatele ei ura un tip. Liviu. „Da’cu mine nu vrei să vb?” mi-a aruncat el cu cel mai sexy zâmbet posibil. „Ba da, dar nu te-am văzut” i-am zis. „Ia uită-te la ea, a roşit”  - la faza asta am roşit şi mai tare şi l-am „complimentat” bine-n gând. Părea foarte interesat de viaţa mea, ce fără de el; bineînţeles i-am zis că sunt bine, după care i-am povesti războiul de e-mail-uri pe care-l avusesm cu un coleg de-al lui absolut cretin, cu o zi înainte. Probabil că se aştepta să-l întreb despre viaţa lui, însă eu m-am luat cu povestea de ieri, i-am admirat doar noua geacă şi l-am mustrat că nu se bărbierise.

I-am povestit episodul ăsta lui Leman, ea a râs şi mi-a zis „doar ţi-am spus eu că o să se întoarcă, deja regretă că a plecat! Deja lucrează ce ţi-am dat”. LOL! Luni mi-a adus un xerox după o carte bisericeasă pe care n-am apucat să o deschid, acolo sunt sfătuită cum să mă rog. Ar mai trebui să şi simt nevoia. Leman tot insistă să mă duc la un preot să mă spovedesc, cică „garantez confidenţialitatea”. LOL! I-am replicat că nefiind persoană publică ăsta ar fi ultimul lucru de care m-aş preocupa, şi la câte am io de povestit ar tb să-mi fac un abonament la spovedanie, sau şi mai simplu să-i dau feţei bisericeşti linkul către blogul meu.

Oricum, mulţumesc Doamne pentru tot! Şi vb lui Alanis Morissette: „That I would be good”. Şi TU ştii cel mai bine că de fapt şi sunt. Bună şi modestă! :PP

Pupicei, ne vedem după mentenanţă, mai rapizi, mai frumoşi şi cu toate Améliile Nothomb şi ceva Murakami, citite şi comentate. Probabil că o să bag un ochişor şi pe la TV, unde tot plătesc abonamentul la Dolce, rămâne de văzut dac’oi avea şi ce vedea! :PP

No, asta e melodia mea...

http://www.trilulilu.ro/Dragomara/519a4d53d2a89b

You Learn - Alanis Morissette

http://www.trilulilu.ro/Dragomara/fb0f61e933ad95