Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 11 martie 2009

Şi iar am fost la doctor...

Puşcă. După lupte seculare, cu toate că vestita Casă a Vinului nu e la mai mult de 7-8 km de oraş, mă chinuiam să ajung de vreo lună. De două ori am fost cu bicicleta, astă-vară, partea proastă fiind că duminica nu e deschis, şi cum iarna ziua e mică nu prea m-am încumetat. De data asta am dat nas-n nas cu însuşi Dr. Puşcă care s-a mirat un pic cum o maşină cu numere de Bacău vine dinspre Cernavodă şi întoarce la Casa Vinului. Mi-ar fi plăcut să ne abordeze, sau cel puţin să ne întâmpine, însă tipul s-a mulţumit să se holbeze puţin după care a tăiat-o prefăcându-se a superviza lucrările de amenajarea grădinii şi nu numai. Am regretat că nu aveam la mine aparatul foto şi nici timp de pălăvrăgeală. Am verificat premiile, recitind atentă toate inscipţiile. Nimic nou. Doar înăuntru apăruse un stand nou pentru sticlele de. Am luat, ca de obicei, Fetească Neagră, sec şi demisec cu un preţ nou, bineînţeles. Aşteptându-l pe naşu am profitat de ocazie şi le-am studiat şi recent-mutatul stand de cărţi. Am dat astfel peste un ghid bilingv român-englez al turismului de aventură. Bineînţeles că l-am cumpărat. Erau fete noi la Casa Vinului, una dintre ele m-a stresat cu ”cea mai bună şampanie e cea de Panciu, e foarte căutată etc.”. I-am răspuns că eu cu toate că sunt o băutoare de şampanie nu o savurasem încă. Nu am nevoie de motiv pentru a deschide o şampanie, dar de data asta mi-am spus că nu am niciunul pentru a o cumpăra. Mâine e ziua lui naşu, cred că împlineşte 59 de ani, pe 14 e a maică-mii şi 17 a lui Liviu. M-am uitat la toate vinurile alea spumante şi nu am simţit nevoia să bem împreună niciunul dintre ele. Şi asta nu e bine.

Vineri mi-am luat o zi de CO, vreau să-mi refac analizele, colesterol şi trigliceride, acum mai bine de 2 luni au ieşit îngrijorător de mari pentru o aproape (atunci), totală acum, vegetariană. Am tot citit despre colesterol. Dacă şi de data asta rezultatele nu sunt normale am să fac un tratament de 3 luni, după care am să încerc eliminarea stressului, care e de fapt cauza acestor valori anormale. Îmi pare rău că de 8 martie mi-a încălcat dieta şi am mâncat o aberaţie de karasâc-kebab (pui, ghiudem, oaie + legume (aproape absente de data asta) la grătar. Ador mâncarea turcească, mă rog tot ceea ce e preparat din oaie, şi minunatele lor dulciuri. Oricum, eu sunt genul care nu a mâncat niciodată o shawrma (sau cum naiba se scrie) şi nici nu o să mânânce ceva pe şi de pe stradă.

Şi bineînţeles că şi azi m-am simţit extrem de obosită, aş vrea să zac, stomacul mă doare aproape continuu, ca şi cum aş fi luat un pumn de medicamente, ochii mă ustură, cred că celebra gripă mă va călca în curând, cu toate că m-am vaccinat.

Azi am avut program de schimbat flori, am dat în BricoStore peste o ofertă la ghivece ceremice/ sticlă şi bineînţeles că nu m-am putut abţine. Mi-am luat şi nişte begonii curgătoare, numai că atunci când am vrut să le plantez mi-am amintit că le-am uitat la birou. Căutând Ghidul turismului de Aventură am dat peste ele-n geantă. După cum se vede, boala mi-a afectat grav şi memoria! :P Oricum, abia am ieşit din baie, şi ziua horticolă s-a încheiat de vreo două ore.

No, Vraişte tocmai ce mi-a trimis un e-mail despre un blog legat de Matrix, şi eu ca un destinatar corect vrui să citesc despre autor, autori de fapt, o logoree cu roşu în CapsLock, şi constatai cu tristeţe că nici măcar muzica tibetană nu-mi mai e de folos în deslegarea limbii proprii, literele unindu-se, arcuindu-se, răsucindu-se precum un şarpe. După prima frază cu greu descifrată, ideea se repetă, caut un buton de comentarii, vreau să bag un „plictisitor, treci mai departe”, nu-l văd, renunţ. Păcat de verdele background-ului, şi nici n-apucai să citesc despre Matrix! :D Subiect care de altfel nu m-a interesat vreodată. Juan era cu Matrixul. Mie doar îmi plăcea Keanu.

... Şi Feteasca Neagră demisec nu mi-a plăcut, mă rog, cu peste fiert şi atât, cred şi eu, cine mai bea vin roşu cu peşte?!

Astă-seară m-am gândit la S. La motivele pentru care ar tb să mă îndrăgostesc de el. La faptul că există din ce în ce mai puţini  bărbaţi pe care-i admir şi respect. De unul din ei ar tb să mă îndrăgostesc. S. este oltean de-al meu. Singurul lui merit este că mămica l-a educat bine, şi că probabil e un tip de caracter şi relativ bun dpdv profesional. Mă gândesc acum că de băieţii buni te plictiseşti foarte repede. Aş vrea să-l iau în aprilie-n Ceahlău, cu toate că mă deprimă al dracului să-i fac educaţia-ntr-ale muntelui. Aşa urăsc să dau lecţii oamenilor maturi... Doamne, cum poţi rezista cu acelaşi tip toată viaţa?! Mie una-mi vine să-l omor după prima lună! LOL!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu