Somnic dulcic, gândăcel!

Evident povestea de azi este din ciclul „despre cu totul altceva am vrut să scriu”.

Dar să încep cu cu începutul: este sâmbătă, ora 1:33 am, tremur de frig, şi asta de mai bine de-o săptămână, mâine am să scot pilota de iarnă, că nu mai rezist. Tocmai ce mă băgasem în pat după o serie de filme cu „crimi” – cum ar spune moldovenii, sau colegii mei de la SCMA + aripa masculină SPS - pe DolceFilmBoxExtra, filme la care o bună bucată din timp am dormit. No, mă băgasem în pat când am auzit iar zgomotul acela atât de enervant, similar unui ţiuit... electric. Unde de data asta am realizat clar că nu-mi imaginez ceea ce aud, m-am ridicat din pat crezând că vinovat este CD-Player-ul foarte obosit (vezi remarca despre moldoveni, de mai sus) cel care săptămâna trecută m-a enervat la culme, unde singurele CDuri pe care le mai citeşte sunt cele noi, adică ălea pe care nu vreau să le ascult eu. L-am scos din priză, însă zgomotul continua la fel de enervant. După ce-am mai asculat un pic, am realizat că el vine de fapt de la umidificatorul pe care-l folosesc, de obicei, numai iarna, cel care-mi face continuu o baltă (de apă) pe parchet. Am aprins lumina, gândindu-mă că l-am lăsat pornit, şi asta de mai bine de 6 luni. Nu, nu era pornit, numai funcţia de ionizare a aerului rămăsese activă. După descoperirea asta epocală, evident că nu mai mi-a fost somn, cu toate că încontinuu casc - încă. Am pornit PCul, am pus un polar pe mine, am închis toate geamurile şi-am pornit România Muzical – tocmai ce s-a terminat Concertino etc... acum urmează 6 lied-uri de Shumann. Dacă mă calcă ceva pe nervi, aia este muzica în germană, cea din care nu pricep o iotă. No, am trecut pe Radio Romantic, altă chestie care mă calcă constant pe nervi e continua schimbare de frecvenţă a posturilor de radio online. Nu-mi place nici Radio Romantic aşa că am trecut pe România Cultural, unde cred că e o piesă de teatru despre moştenierea lui „don Prospero Ribera”. Destul de suportabilă. Încă.

Azi, pe seară, când mă pregăteam să-mi fac eterna şi atât de iubita salată verde cu ton şi ceapă roşie am constatat că iar am uitat să iau pastiluţa natursită de dormit: Bien Dormir (melatonină – că „e” de mai multe feluri), o capsulă portocalie, plină de diverse plante somnoroase, oarecum eficientă, recomandată de-o foarte amabilă doamnă farmacist. No, am uitat să o iau, chestie relativ curentă, ceea ce m-a mirat însă a fost faptul că atunci când am mutat capsula de pe fundul de lemn unde-o lăsasem, am constat ea fusese deteriorată şi că aveam, fără să vreau, acces la plăntuţe. Unde cu o seară înainte abia o scosesem din folie, mi s-a părut improbabil ca ea să fi arătat aşa iniţial. M-am gândit preţ de câteva secunde, după care mi-a picat subit fisa şi am izbucnit în râs: ştiam cine e inculpatul! Gândăcelul meu imens şi negru, cel peste care dau din când în când, atunci când mă loveşte setea în mijlocul nopţii, cel care are predilecţie pentru blatul mobilei de bucătărie, şi care-mi calcă regulat, cred – bolul cu cereale – pregătite pentru dimineaţă. L-am văzut de cel puţin 3-4 ori, fără a-l putea ucide, din nefericire. Când am realizat că este vorba de el, m-am tăvălit pe jos de râs, întrebându-mă ce efect a avut Bien Dormir asupra lui. Acum trag concluzia că subconştientul meu m-a ţinut trează pentru a verifica dacă tipul a dat colţul – aşa cum sper eu – sau nu (într-o vreme tata descoperise nu-ştiu-ce capcană din plastic, impregnată cu insecticid, care ucidea instant gândacii cu care intra în contact. Ei bine, de una dintr-asta am acum nevoie). Nu am aruncat capsula naturistă, ba mai mult am vrut să-i fac o poză, însă m-am luat cu altele. Am decis să o las în aceeaşi poziţie, până va fi devorată complet de către restul familiei colocatarului meu gândac – pentru că Titi mi-a zis că dacă e un gândac... ăăă... e o întreagă familie „şi trebuie să iei totul la mână, să arunci ce nu foloseşti, să speli restul”. Ha?! Ăăăă... chestie pe care evident că nu am făcut-o pentru că sunt al dracului de comodă, deloc paranoică, şi oricum eu vreau să-mi măresc familia: o fătucă expirată, o agapornisă criminală, un gândac drogat. Măcar el, să fie un el. End of story. România Cultural e fantastic.

Gândăcelule vino să ascultăm împreună teatru radiofonic... nocturn. Dacă dormi defenitiv, te iert, altminteri promit să nu.