Totalul afișărilor de pagină

joi, 10 februarie 2011

Home alone

Îmi place noua mea viaţă... veche. Radio România Muzical. HBO, CineMax şi TCM. Dormit la TV. Numai salată verde cu avocado ("să nu mai pui chestia aia verde, că e greţoasă şi nouă nu ne place". Mi-am propus ca o lună de zile să nu mai dau drumul la aragaz. Mă rog, am să gătesc în abur şi la grătar). PCul e numai al meu. Nu mai strâng nici măcar după mine. Nu mai fac piaţa zilnic, de fapt nici nu prea mai am cu ce, noroc cu rezerva strategică, în caz de război atomic.

Mă simt din ce în ce mai împăcată. Mai toată lumea încearcă să mă convingă că ele nu sunt copii normali şi că nu trebuie să am aşteptări ca şi cum ar fi, numai cu foarte multă răbdare şi insistenţă am să pot schimba ceva în bine - mi-a spus domnul Tudor, cel care a avut acum câteva zeci de ani o experienţă similară.

Lori nu m-a sunat de două zile. Nu numai că are triplul minutelor mele, dar nici nu am cum să o sun, pentru că ştiu unde este şi dacă are telefonul la ea. "Doamnele", de obicei, ţin toate telefoanele la ele - mai ales pe cele ale fetelor, cele care nu au voie să vb. la telefon cu băieţi. Lori mă sună de obicei seara, de prin toaletă, unde mai mereu încearcă să intre peste ea cineva. Au fost dăţi în care am vorbit câte o oră, dar şi zile în care nu a dat un beep, asta cel mai adesea pentru că iar consumase tot creditul. Oricum, datorită antecedentelor i-am spus că în martie nu am să-i încarc telefonul, că nu are decât să se descurce, unde am plătit pentru o lună de-a ei cât plăteam pentru trei de-ale mele, başca prelegerile inutile ţinute pe tema asta.

Ieri când am vrut să mă uit şi eu la mult-plătitul meu HBO, decodorul nu a mai vrut să pornească cu niciun chip. Evident că iar m-am enervat şi mi-am zis că aşa ceva nu se poate, că m-am săturat de Romtelecom şi de serviciile lor de căcat. Dacă aş fi fost mai răbdătoare poate că aş fi făcut a mia sesizare, da'cum asta nu-i nicidecum una dintre calităţile mele mi-am propus să încerc să mă descurc singură, drept care am oprit decodorul de la butonul din spate, după care totul şi-a revenit. Nu că ar merita toată chestia asta 7-8 euro în plus pe lună, unde nu toate filmele difuzate de HBO sunt HD/ sorround. Am încercat să revăd nulitatea aia de "Marea mahmureală", unde nu aveam ce face, dar imaginea era absolut oribilă, ceva de sfârşit de lume, adică predomina protocaliul, ca după un război atomic. Mi-aş fi dorit şi eu CineMax, CineMax2, TCM şi eventual CineStar în HD.

No, surpriza a venit de dimineaţă, când am încercat să plătesc factura Romtelecom, şi-am constat că am zero lei de plată. Iniţial am crezut că am plătit, da'am uitat io. După ce-am verificat operaţiunile făcute prin banking, şi nu am găşit tranzacţia, am fost şi mai intrigată. Cineva-mi plătise factura, în jur de 155 de lei. Dar cine?! Am intrat din nou pe MyAccount Romtelecom şi-am găsit cum că Romtelecom-ul îmi dăduse nu ştiu ce "COMPENSARE" de 334 lei!! Probabil atinsesem numărul maxim de reclamaţii. Am râs, unde la ultima reclamaţie mă enervaseră cei de la ANPC, cei pe care i-am făcut incompetenţi pentru că nu sunt în stare să citească un link, cu adresa ROMTELECOM S.A.

No, şi mâine mă duc la teatru, cu Horaţiu şi Mirela: http://www.casadecultura-constanta.ro/detalii-spectacol-76/inima-de-caine.html. Abia aştept să-l văd pe Victor Rebengiuc; azi a fost ziua lui, a împlinit 78 de ani. Vă vine să credeţi?!

Luni ar trebui să mergem la DEPECHE // DANCE cu Răzvan Mazilu şi nu numai, asta dacă Dl. Piloiu mi-a luat bilete. Tipul a început să mă calce pe nervi; pe gerurile alea de săptămâna trecută am fost de 2-3 ori la el (Cucuieţii din deal), după bilete, evident degeaba, după care alte 4-5 zile l-am tot sunat: "nu mă mai suna, că te caut io când am biletele" mi-a zis tipul. Şi mi-s necăutată de-o săptămână. Oricum, este ultima dată când apelez la el, cel care cred că lucrează la Casa de Cultură din oraş, data viitoare am să-mi comand bilet pe myticket.ro. Oricum, nu am ce mânca, mă rog, vorba vine, nu am ce aş vrea iomănânc, şi mai ales să beau, cardul de credit este atât de gooool, de restul datoriilor nici că vreau să-mi mai amintesc, dar mă culturalizez, evident pe nesimţirea unora, pentru că mi se pare strigător la cer să dau 80 de lei, în provincie, pe un spectacol care în capitală e la juma de preţ, şi în weekend. No, asta este. Dacă ar fi numai după mine mi-aş face un abonament pe viaţă la teatru şi la operă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu