Dovada că există şi zile bune

Ascult un „ghiveci” din câteva albume de-ale lui Jan Garbarek, descărcate de pe Net. Superbă muzică bizantină; jazz. Nu am chef de scris, vreau doar să adaug câteva vorbe despre zilele bune pe care le am uneori. Stau într-un cerc, ca într-o psihoterapie tembelă, de grup, eu şi cu câteva zeci de alte mine. Le-aş fi spus „alter ego”, însă ăsta e un cuvânt prea pretenţios pentru o seară atât de umedă, o seară-n chiloţi în faţa monitorului, lângă o cană de lapte mai fierbinte decât aerul. Stăm în cerc şi povestim, foarte pe scurt: o zi e bună când dormi până la 10:30, mă rog cu mici întreruperi de câteva minute, în care constaţi că niciunul din vecinii tăi nu dă cu aspiratorul, nu ascultă manele şi nu-şi omoară consoarta, şi că iar ai visat o casă, parcă ar fi fost casa de la ţară, şi parcă trăia tataie, iar un zid stătea să cadă. Foarte pe scurt: o zi e bună când continui să te trezeşti dintr-un vis într-alt vis, iar şi iar şi iar! [5th Piece [All Those Born With Wings] – http://www.youtube.com/watch?v=dJGgQwBryGA piesa asta e dumnezăiască!]

No, dar să dăm cuvântul altei membre nebune a cercului: o zi e perfectă când domnul Dobroiu îşi corectează greşeala, şi nu-mi şterge comentariul; săracul e cotropit de căldura asta de August-Cuptor. “Şi unde mai e cald în august, Dragomara, în afară de cinematografe”?!

După ce bei un pahar de iaurt degresat – vinul tău de august – şi te bagi în pat cu Maurul, sub răcoarea nocivă a aerului condiţionat ştii că aia e încă o zi e bună.

Altă zi e bună după ce săturându-te de duelul trivial dintre Aurora şi Uma, îl dai dracului pe Maur şi treci la căldura Viridianei, care bineînţeles că nu vrea să meargă pe norocosul HomeTheater, pe care numai cablurile l-au salvat şi de data asta, de trecerea la nivelul superior de existenţă, cel de farfurie zburătoare, valoroasă farfurie zburătoare. După care ziua nu a mai fost atât de bună pentru că şi-a băgat cuţitul Bărbierul din Siberia, cel care-i reteză fetii toate speranţele de-a vedea un film bun. Dar cum fătuca are numai admiratori atipici, ea fu salvată de domnul Kurosawa, şi-al lui Barbă Roşie, însă era deja mult prea târiu, trecut de miezul nopţii când fătuca se transformase deja “în reaua de luni dimineaţă”. [Ajutoooor! Jan Garbarek nu mă lasă să scriu… “Brother Wind March” - http://www.youtube.com/watch?v=Mjgr9UJuODM ! Dă-mi, domnule, ghemu’napoi, te rog!]

O zi categoric e ne-bună când citeşti tot felul de cretinisme despre filme, pe Net. Nu mai scrie, frate, mai nimeni cronici documentate, pertinente, şi de ce nu, literare! Ba mai mult, mai sunt unii care rescriu sfârşituri de film, asta ca să nu zic că le inventează! Nu ştiu pe cine să citesc, mai exact bănui că ar trebui să rămân numai la părerea mea. Proastă părere!

No, o zi e bună când domnul Răzvan Penescu îmi răspunde personal, şi mai şi corectează (ar trebui să verific, totuşi! J) o inadvertenţă dintr-o cronică la Viridiana, cea pe care-o văzui în sfârşit azi, pe PC, şi despre care citisem ieri dimineaţă un articol în Jurnalul Naţional. Răzvan Penescu mi-a amintit de motivele din care nu mai citesc literatură pe liternet.ro, şi de Mercur: http://www.polirom.ro/catalog/carte/mercur-1660/. Cred că am fost un pic prea “sinceră” cu el, şi parcă regret timpul pierdut în dispute de 2 lei, da’totuşi dacă io sunt cea idioată, de ce nu cedează ei primii?! :P Asta e doar o întrebare retorică.

No, gata, că prea mă roade dorul de Maur. De fapt unul dintre adevăruri e că zilele astea am fost foarte tristă pentru că am realizat că nu-mi mai pot cumpăra cărţile pe care le doresc, că mai am o săptămână până la concediu, că Iulian şi Sorin am plecat în Făgăraş fără mine, că eu o să stau ca proasta acasă, spălând geamuri, comandând streaşina aia blestemată şi rugându-mă să-mi ajungă banii de mâncare, mâncare care este mai fără gust ca niciodată! Da, da’cel puţin o să slăbesc!! Slabă şi cretină! Ăsta da, ideal!

No, noapte bună, Jan Garbarek şi-al tău Regnantem sempiterna (Anonymous). http://www.youtube.com/watch?v=-XMCneeAD08

[Unii-i spun “Etno jazz” ( sau world music) - trebuie să ascult mai mult.] Mă întrebam acum pe coloana sonoră a cărui film l-am ascultat pentru prima oară.