Transpir, deci încă exist!

Şi uite că a venit şi ziua în care stau şi mă uit siderată la cele două apatate de aer condiţionat, pe care nu le mai pot folosit deoarece sar sigranţele sau/ și se ard prizele! Cât or putea, frate, să consume, că nu le-am setat niciodată mai jos de 20-21 de grade, iar să le folosesc pe amândouă în același timp ar fi fost SF curat?!

Nu ştiu de ce, dar pe ce trec anii suport din ce în ce mai greu căldură, şi încă n-am o sută de kile!

No, mi-e cald, mi-e foarte cald, drept care fac câte 3-4 duşuri pe zi, unde tot au scumpit ăştia în ultimele luni apa rece cu 90%, ca să încurajeze consumul, cred eu. Constat că pe zi ce trece tind să mă apropii tot mai mult de modul tradiţional de viaţă... cort, malul apei, hrană vegetală.

Pe balconul de la sufragerie cred că sunt peste 45 de grade Celsius, şi asta cu toate ferestrele deschise oscilobatant, şi cu tot geamul lor dual protect, trebuie să ud florile aproape zilnic.

No, mi-e cald şi singura chestie care mă mai răcoreşte un pic e să zac pe canapea cu o carte-n mână, sau să privesc la vreun film. Tristeţea e că totuşi am atâtea de făcut... ufff. Mi-e cald, şi mult îmi mai place să beau apă plată! Câh!

Azi pe seară am ieşit un pic cu Răsturnica, unde cel puţin afară bate vântul. Dacă n-ar fi fost ţânţarii ăştia care ţin musai să mă cunoască fizic mi-aş fi mutat domiciliul, temporar, pe malul Dunării. Mi-e dor să dorm cu alt zgomot de fond, în afara traficului, a apei trase la WC, sau a televizorului vecinilor de deasupra. Cum s-a dus şi unica priză din dormintor, s-au dus şi şansele mele de-a mă amăgi ascultând muzică de relaxare, „Sunete din natură”, de exemplu -, sau de a citi în pat.

Şi acum câteva poze făcute azi.

Cea mai nouă biserică din oraşul cu cele mai multe biserici de rit diferit (spun statisticile). Biserica asta este a lipovenilor.

Poza asta este făcută în port, pe faleză, acolo unde am avut neşansa să dau peste un fost coleg care mi-a propus să mă înveţe să înot "să mor io, dacă până deseară nu înveţi!" Ce-o fi, frate, cu nevoia asta a celor născuţi/ crescuţi pe malul apei?! Sau poate că este o frază tipică de agăţat, realizez eu acum - unde prea mi se spune des?! :D

Vis-a-vis de Seimenii Mici şi de drumul preferat al Răsturnicăi: o mică parte din Dunăre.

Răsturnica admirând un apus înceţoşat.

Apusul din... Dunăre.

"Braţul" acela de Dunăre, văzut dintr-alt unghi. De obicei el este mult mai îngust, dar cum anul ăsta Dunărea a fost foarte mare...

Dunărea navigabilă este în spatele copacilor, în spatele ceţii.

Dunărea la Seimenii Mari (partea mai nouă a satului, cea de sub coastă). Era o vreme când vedeam des aici, pentru a admira apusul.

Cu filtrele potrivite soarele ar fi avut culoarea reală: roz. Un soare roz, un cer roz şi Dunăre roz.