Şi uite că se produse minunea. După încă un coşmar legat de mâncare, şi de data asta şi de Aurora, cea care era o vampiriţă care mânca... pâine (evident!), mă trezii ceva mai devreme, adică înainte de 10, vorba vine mă trezii, că până pe la 10:30 mă trezesc de vreo 15 ori, şi mă tot culc cu antifoanele în urechi, şi perna pe faţă de încă 20 de ori!! Mă trezii, deci, cu chef de muncă. (Corul: vai, ce frumos minte fata asta!) Unde am decis să spăl geamurile de la balcon după ce vin ăia de la Constanţa să ia măsură pentru streaşină, şi unde de mai bine de două săptămâni nu a dat nimeni niciun semn de viaţă, asta unde înainte mă sunau în fiecare săptămână, însă nu aveam eu banii, no, unde am astat ca fraiera acasă, mi-am zis că ar fi cazul să fac un pic de curăţenie pe balcon şi să spăl şi geamurile care nu arătau tocami bine, urmele ploilor din iulie fiind încă destul de evidente, că doar d’aia am dat 25-30 de milioane pe hidorizolaţie, nu?!
Şi uite aşa am făcut prima cafea în 10 zile, şi pe la 11 m-am apucat de treabă. Evident că mi-am ales prost ziua, pentru că azi au fost în jur de 33 de grade la umbră. Eu una nu am stat decât în plin soare, că doar nu eram tâmpită să mă trezesc de la 6 ca să spăl geamurile. Task-ul, relativ simplu, s-a complicat un picuţ când a trebuit să mut ghivecele şi suporţii de flori ca să fac curat pe sub ele, plus că a trebuit să mai schimb nişte ghivece. Plantele cumpărate de la sieberz.hu parcă ar fi mutante, atât de mult au crescut, evident că am avut şi o victimă colaterală, doamna iederă, cea pe care-am udat-o cu atâta sârg, de-a dat colţul.
Mi-a luat aproape întreaga zi, şi încă nu am spălat pe jos. Ufff... Dacă mi-aş fi făcut o afacere din asta aş fi murit de foame! No, dar a fost distractiv, am transpirat în draci, am numai ţepi de cactuşi prin degeţele, şi nu m-am oprit decât să schimb CD-urile, şi să-mi pun câte un pahar cu apă. După ce-o să spăl şi pe jos am să fac şi câteva poze, pentru că nu intenţionez ca minunea asta să se repete mai curând de trei luni.
Aş fi reuşit să termin până la ora 19, dacă nu ar fi trebuit să-mi fac ceva de mâncare – ciuperci şi dovlecei pe grătar (într-o vreme mă dădeam în vânt după aşa ceva, azi au fost doar... câh) – după care am făcut un duş – cu apă de la boiler, că iar e revizie, sau Dumnezeu mai ştie ce, şi la 19:05 plecam pe stadion, deoarece vorbisem cu..., dimineaţă, să facem puţin sport. După cât transpirasem peste zi, şi cât mă întinsesem peste geamuri, şi la regimul meu alimentar, numai chef de alergat nu aveam. Deja regretam, dar cum promisesem, nu puteam da înapoi.
Când să ajung pe stadion nu mică mi-a fost mirarea să-mi văd colegii care străbătuseră colosala distanţă de 5-600 de metri cu maşina, pentru a da câteva ture pe jos! Ha-ha-ha! Illiescu şi cu Paulovici (vezi, de data asta am scris corect! Ufff... ce efort!), cel pe care-l ştiam total nesportiv, alergau deja. Nu mi-a venit să cred ochişorilor, şi l-am întrebat siderată pe VLH: „ce-aţi păţit, măi?!”. „Am inaugurat MAREA ALERGARE, vii şi tu cu noi?!”. I-am amintit că nu am mâncat de trei sptămâni, vorba vine, şi că sunt după o zi de spălat geamuri. Chestie la care el a tras concluzia că mă dor ochii. Ha?! M-am băgat şi eu la o tură de stadion, şi asta numai ca să vorbesc cu ai mei colegi, evident Iliescu a ţinut să-mi reamintească demnul meu comportament de la preselecţia pentru maraton. Sadic mai e tipul ăsta, frate! După ce m-am mai învârtit un pic neîndrăznind să sar gardul, de frică să nu rămân agaţătă prin el, m-am dus la scările mele iubite, că doar de-aia venisem. Evident că golanii au început cu miştorurile „vrei să faci fundul mai mic, şi fesele mai tari?! Visează în continuare! Ha-ha-ha!”; „deja ai slăbit de când tot urci şi cobori! E vremea să te opreşti!” I-am ignorat, şi mi-am văzut de treptele mele, oprindu-mă doar cât să-mi trag un pic sufletul şi să fac câteva stretching-uri după ce terminam câte o treaptă (50 de urcări şi coborâri cu acelaşi picior etc.) Azi am refăcut şi calculul, unde anul ăsta am modificat un numărul de urăcri/ coborâri, am ajuns să urc/ conor 1000 de trepete, şi asta în 45-50 de minute, cu tot cu pauze stretching. Tragedia e că trebuie să măreşti continuu numărul... chestie pe care eu nu am prea făcut-o pentru că nu am timp, o oră este deja prea mult. Trebuie să mai şi trăiesc.
Pentru colegii mei „marea alergare” s-a terminat cam repede. Sunt curioasă cât o să-i ţină. Le-am promis că o să alerg şi eu cu ei când m-oi simţi în stare, a se citi după ce-o să mănânc şi altceva în afară de aberaţiile curente.
No, mâine vreau să mă duc la nutriţionistă, asta dacă s-o fi întors din CO. Sâmbătă fac trei săptămâni de când ţin regimul ăsta, şi singurele scăderi în greutate sunt legate de numărul de la sutien, şi de faţa mea, care oricum arăta a supravieţuitoare de Auschwitz, şi zău dacă asta era ideea. L Mi-e şi teamă să mă cântăresc; întotdeauna am considerat cântarul de baie absolut deprimat, şi tocmai de-aia am decis să-l cumpăr abia anul trecut prin toamnă-iarnă, când m-a pus dracu să iau nişte pastile de slăbit şi de regalarea colesterolului, de la Wlamark. În prima săptămână am slăbit 1 kilogram, cică, în cea de-a doua am fost vreo 3-4 zile la munte, după ce m-am întors aveam 3 kile în plus! E adevărat că am mâncat ceva delicioase prăjiturele făcute de Odeta, da’totuşi… Cu greu m-am abţinut să nu-l arunc de la geam, de fapt singura problemă pe care-o am e să nu cadă în capul cuiva. Nu numai că nu am slăbit după aberaţiile alea (care au constat în jur de 130-140 de lei, şi asta pentru că era nu-ştiu-ce promoţie), dar valoarea colesterolului a ajuns la 300, de la 246 cum fusese iniţial! A fost prima şi ultima acţiune de genul ăsta. Ăăă… sper. Acum am modificat registru trecând pe tenii, asta poate şi unde nu mi-am putut cumpăra iguana dorită. O tenie la purtător! Super!
No, gata, mă duc la un duş cu aromă de armată de sconcşi – aşa miroase apa din boiler, asta unde-l folosesc doar de 4-5 ori pe an; am lăsat să curgă apa stătută, dar probabil că la ce depuneri ori fi înăuntru trebuie să curgă o juma de zi, dar la 5 lei/ m3 nu prea mă lasă inima.
Şi ceva muzică, după o zi ca asta numai Byzantion mai merge.
“Cine este Dumnezeu“ (una dintre preferatele mele) http://www.trilulilu.ro/maria21dayana/c86142ceff4658
„Doamne pe Tine Te Laudam”
http://www.trilulilu.ro/a1ynsudyty/ab2964ee228129
„Fericirile”
http://www.trilulilu.ro/harsand/56a4bfc49f8ef2
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu