Totalul afișărilor de pagină

joi, 26 februarie 2009

...şi io care credeam că li se întâmplă numai altora!

Tocmai ce descărcasem de pe Net „Lăsaţi-l pe clovn în casă „ deoarece nu-l prinsesem de la început la România Cultural, când s’aude ţipătul strident şi continuu al soneriei. Cineva ţinea cu tot dinadinsul să se facă remarcat. M-am ridicat enervată de la PC bănuind că iar este vecinul meu alcoolic de la etajul 4 plecat într-o excursie erotică. Însă nu, nu era el, era doar frate-miu foarte serios, în spatele căruia se iţea o cumnată în lacrimi, tocmai când vroiam să-i întreb dacă dau turii, îmi spune „du-te tu acasă, că ne-au spart apartamentul, noi mergem la poliţie”. Văzându-mă fără replică fate-miu a continuat: „au intrat pe geamul de la baie, care rămăsese deschis, au furat toate bijuteriile, banii, iPhone-ul şi restul telefoanelor mobile. Am urcat la etajul trei făcând imprudenţa să ating clanţa uşii, numai la amprente nu mă gândeam, frate-miu mi-a recomandat calm să stau în bucătărie şi să-l aştept pe tata, până se întorc ei de la Poliţie. După ce mai mi-am revenit un pic din şoc am cercetat din uşă, baia, de data asta folosindu-mi tricoul pe post de mănuşă pentru acţionarea întrerupătoarelor, acum râs ca proasta, de parcă hoţul ar fi aprins lumina întâi şi abia apoi ar fi scos din ramă, şi în cele din urmă escaladat geamul! B. stă la etajul 3, într-un bloc de 4 etaje, distanţa dintre scări este de mai puţin de o juma de metru, scara cealată nu este prevăzută cu geam de aerisire la baie, însă majoritatea locatarilor au spart şi şi-au instalat unul. Nu-mi pot cred ochilor că cineva a coborât cu frânghia de pe acoperişul blocului şi a intrat printr-un ochi de geam nu mai lat de 30 de cm! Mă rog, am mai auzit eu vorbindu-se de cazuri similare, dar niciodată nu mi-aş fi imagina că familia mea va fi încă unul. Cumnată-mea, care este însărcinată în trei luni e terminată, a rămas fără niciuna din bijuteriile ei dragi, fără mobile, frate-miu fără iPhone-ul ăla comandată specială din USA. I-am consolat, mai apoi, cu ideea că au scăpat ieftin, dacă ar fi fost mai mulţi le puteau goli casa, sau dacă cumnată-mea era acasă nu se ştie care ar fi fost deznodământul.

La vreo 15 minute după ce urcasem la ei sună cineva la uşă, după ce mi-am revenit din sperietură am deschis şi-am constatat că era tata, după încă 10 minute apar 2 poliţişti plictisiţi care încep a mă chestiona dacă eu am sunat la 112, şi de ce-am făcut-o. Până să le dau toate detaliile au revenit frate-miu şi cumnată-mea. Oamenii legii au ascultat plictisiţi toate explicaţiile, frate-miu insistând pe o descindere în apartamentul opus, cel pe scara D, cel care se pare că este în renovări de câteva luni, poliţiştii ne-au explicat că potrivit legii nu au voie să intre acolo, că trebuie mandat, şi că descinderea s-ar putea efectua numai dacă cineva l-a văzut pe hoţ intrind acolo. Fratele meu, care era de un calm absolut, cere să vină cei de la laborator, în baie fiind vizibile câteva urme de pantof, sperăm ca şi pe geam să fie ceva amprente. În fine oamenii legii au plecat după atelierul mobil, sau cum i-o spune, iar noi, familia, ne-am apucat de despicat firul în patru. Cumnată-mea se tot văita cum că ea s-a gândit asesea la scenariul ăsta, şi că dacă ar fi închis geamul, cel care fusese uitat oscilobatant poate că acum nu ar fi fost în situaţia asta! Am consolat-o cu „lasă, banii oricum vin şi pleacă, tu să fii sănătoasă, consolează-te cu ideea că nu ai păţit nimic, dacă ar fi dat peste tine nu ştii cum s-ar fi sfârşit toate!”. Frate-miu ne-a zis că oricum ăla nu o să poată vinde nimic, pentru că o să dea descrierea obiectelor furtate, celor din lumea interlopă, de parcă ăla ar fi atât de idiot încât să le vândă în oraş! În ceea ce priveşte Poliţia nimeni nu-şi pune prea mari speranţe, tipii chiar m-au făcut să râd când m-au întrebat, după ce intraseră-n casă, care apartament a fost spart! LOL! Oricum, nu păreau deloc cooperanţi, iar pe cei de la secţie, ai mei i-au deranjat din vizionarea unui film.

Presimt că noaptea asta nu o să dorm, incidentul mi-a atras atenţia asupra siguranţei mele mult mai precare decât a cumnată-mii; la mine mai tot timpul stă câte un geam deschis, eu stau la etajul 1 şi am câţiva copaci destul de mari, pe care vecinul de sus, de la etajul doi a urcat de vreo două ori, când nu avea cheie! :D Şi asta n-ar fi nimic dacă eu nu aş sta şi dormi adesea cu uşa descuiată, că de, mai uit să o încui, degeaba am dat o groază de bani pe ea etc. Unul dintre avantajele hoţului a fost şi faptul că cumnata mea a închiat uşa automat, ea deschindu-se simplu şi rapid dinăuntru, şi oricum, cheile de rezervă erau în cuier! :D

Nu pot şi nici nu vreau să ştiu ce simte o femeie când se trezeşte cu o persoană străină-n mijlocul casei, sper să mă ferească Dumnezeu să experimentez vreodată aşa ceva! Oricum, la mine poate să plece doar cu ceva cărţi, cosmetice sau flori, pentru că bijuteriile ălea puţine pe care le aveam le-am tot pierdut sau uitat pe unde-am bântuit, banii nu stau mai bine de 5 zile nici pe card, darmite-n casă, cât despre mobile poa’ să ia pe cel care mi-a căzut în WC!! LOL!

Şi când te gândeşti că trebuia să ne petrecem pentru că urmează să avem un băieţel, şi că vine şi ziua de naştere a maică-mii, şi că frate-miu venise special să-şi vadă feciorul la echo! :DD

Oricum, nădejdea asta, vorba vine nădejde, să-mi pun naibii o pancartă pe uşă: „singurele mele averi sunt inteligenţa, umorul, caracterul şi... amintirile – care cel mai asesea nu sunt acasă!”. Modestia e înclusă, bineînţeles! :P

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu