Obsesii mărunte

Ar mege şi-un pic de plictiseală printre, dar io nu mă plictisesc niciodată, sau aşa obişnuiesc să mă mint. E 18:18 şi trebuie să termin cu asta până la 19:00 când întru în ora de sport. Ohh... cu ce-oi fi greşit?! Acum aproape două săptămâni mi-am cumpărat un aparat de gimastică, Leg Master Profi, mă rog aş fi vrut să fac asta în ideea de a-mi debloca banii de pe cardul Visa Virtuon, însă unguroaicele alea, prostvorbitoare de limba română, de prin Oradea, după ce m-au asigurat că scula nu e în stoc, şi că or să mă sune peste o spătămână, chestie care m-a îngrăşat cu încă un kg, au decis totuşi să-mi trimită obiectul fără a mă anunţa, şi uite aşa am plătit cach şi mi-am încălcat unul dintre pincipii, şi anume pe cel „fără aparate de gimastică, cât timp te poţi deplasa, şi mai poţi da banii pe vinuţ”. J  Ideea e că modelul ales de mine e unul mai nou, deci nu am avut instrucţiuni de instalare/ utilizare în limba română, başca nu mi-au trimis nu-ştiu-ce DVD, pentru a-mi face mai uşor o idee despre cum se foloseşte instrumentul; când am văzut cât este de bine confecţionat m-a bătut gândul să-l trimit înapoi, însă costul returului a fost cel care m-a oprit. No, şi uite aşa mi-am mai populat arca lui Noe cu încă un accesoriu inutil; în fiecare zi-mi propun să mai arunc din ele, sau cel puţin să le duc la garaj, însă cum în fiecare seară entuziasmul e pe stoc nimic, reprogramez şi reprogramez. Etc. No, hai că am divagat destul. Nici nu mai ştiu despre ce obsesii vroiam să scriu, mă rog, ştiu, dar parcă nu mai simt nicio plăcere. Deci, mă obsedează de vreo săptămână "Oorvasi Oorvasi" - Instrumental (A.R.Rahman)  http://www.trilulilu.ro/Dragomara/42c4ec4d6e7f3e , nici măcar nu-s sigură că Rahman e autorul acestei bucăţi muzicale găsită întămplător prin ghiveciul meu de download-uri. Îmi place la nebunie, şi-am încercat fără succes să aflu câte ceva despre piesă şi autor, cu acest titlu am găsit un film indian făcut prin 1974, nu am idee ce vârstă are Rahman, dar nu pare a avea mai mult de 50 de ani, deci e puţin probabil ca el să fi compus muzica unul film din anii 70. Oricum, zilele astea am ascultat tot Rahman pe care l-am putut descărca gratuit de pe Net, şi ce să vezi? unde nu m-a dat pe spate Slumdog Millionaire, după atâtea reascultări am ajuns chiar să-i îndrăgesc muzica.

Încep să cred că dieta asta numai cu legume, peşte, ceai verde şi alte bălării de ceaiuri mi-a atins în primul rând creierul, îmi pierd lesne interesul pentru orice încep să citesc, despre filme nici că mai poate fi vorba, a început să nu-mi mai peste de unde încep să le urmăresc, iar dacă sunt pe PC cu atât mai bine, sar imediat peste scenele plicticoase... :D Aaa... duminică m-am uitat cu plăcere la Cinemax la „Miguel şi William”. http://www.imdb.com/title/tt0497411/ un film de mai mult de 5.6 cum i-au dat necunoscătorii pe pe imdb.

Printre alte rutine am început să reascult teatru radiofonic, nu, nu pe România Cultural, un post atât de drag mie, nu aici pentru că nu suport nicidecum reclamele şi talk-show-urile, ci-mi ascult zecile de giga de teatru descărcate de pe Net, păcat că nu am timp să stau efectiv în pat şi să ascult, tot timpul tb să fac câte ceva, csport, mâncare sau curăţenie în acelaşi timp. L Mă gândeam acum că, paradoxal, mi-a pierit dorinţa de-a citi poezie, probabil şi unde nu mai am timp, şi nu mai am acces la Net la muncă, mă rog, mai nou toate volumele de poezie contemporană românească de la Polirom au şi audiobook-uri, şi am cumpărat o groază, însă singurul pe care l-am asculat a fost Emil Brumaru, ei, însă de citit nu m-am putut împiedica să nu-mi savurez preferatul, Claudiu Komartin. Mă gândeam acum că poezia este ca o închisoare de maximă securitate, o închisoare în care, paradoxal, vrei doar să intrii, ci nu să evadezi.

Şi acum o poezea:

 

Numai în singurătate

 

Numai în singurătate mă pot adula

îmi pipăi cu îndrăzneală corpul

ca pe un sac

plin cu pământ ud

încetul cu încetul mă adâncesc

sub piele

            mă înşurubez în muşchi forez

în ţesuturi

intru-n grăsimea groasă ca lutul

precum un eschimos exaltat

după vânătoarea de foci

şi totul doar pentru liniştea

cărnii acesteia

rele şi înfricoşate de moarte

pentru care nici hrană nici sex

nici durere

nimic nu este vreodată destul.

 

(Claudiu Komartin)