Mai tentată aş fi fost să-i spun invers: singurătatea libertăţii. M-a pus dracu să dau cu Oust, „cel care nu acoperă mirosurile, ci doar le elimină” şi acum abia mai respir. Pe T., vecinul de deasupra l-a apucat hărnicia, nu ştiu ce dracu tot şlefuieşte la nişte polistiren chiar deasupra mea, nervii mei sunt întinşi la maxim, şi mi s-a cam luat de toată muzica asta latino, am ales Porumbescu şi nu ştiu cum se nimeri tocmai James Blunt. Fuck! I have seen pace, I have seen pain! Meeeeeee toooooooooo! Do you seee the world thru toubled eyes?! – Cry, asta ascult acum! Etc.
Deci nimic nou pe frontul de sud-est, mă rog nimic în afara sensului cotidian dat nonsensului numit viaţă, adică super aspiratorul meu a luat foc, eu m-am făcut cât o orcuţă, cu toate că am mai bine de 2 luni de când pap numai peşte şi legume, am reînceput chiar să-mi fac exerciţiile mele, jos pe saltea. Mă dor toate. Ceva mişcă-n burtica mea, numai când stau pe scaunul ăsta blocat într-o poziţie aiurea în faţa PCului meu, recent virusat de la filme de 2 lei descărcate moca prin StrongDC. Ohhh... stai că mă pierdui în strădania nefericită de-a mă face înţeleasă, deci mi-am încălcat nobilele principii şi mi-am cumpărat un aparat de gimnastică, Leg Master Prof, care.... nu e în stoc. Ideea era să chetui naibii dolarii puşi pe cardul pentru cumpărături pe Internet, fiasco superb, pentru că „tranzacţiile între bănci, în valută, nu sunt permise” LOOOL! Am trimis un e-mail la BCR, asta după ce m-au interogat mai rău decât mafia, e-mail la care, bineînţeles, nu mi-a răspuns nimeni. Între timp fata contină să fac cumpărături pe Net pentru care a fost nevoită să plătească cu cardul de debit. Încep a crede că am trecut de nivelul filmelor cu proşti! J Da’tot nu vreau să mă enervez (am scris cuvântu’ăsta de vreo 5 ori, de 4 am „b” în loc de „n”) pentru că aşa mi-am propus în acest an. Am mai pus o dată Cry, trebuia să mă descarc şi io cumva.
Da’ să revenim, mai tot timpul mi-e foame, pap al dracului de sănătos, şi mă expandez pe zi ce trece, vreau să fac şi mai mult sport acasă, da’ n-am pe ce, beau numai vin alb, cine dracu o mai fi inventat şi strugurii albi, şi mai ales de ce?! Unul dintre prietenii lui L, un turc se autoinvită la mine, la o cafea, LOL, noroc că am văzut mesajul după aproape o lună. Citesc cărţi deja citite, „Femeia şi maimuţa” – Peter Hoeg, şi pentru prima oară chiar nu mă deranjează, mă miră doar, unde eu am o memorie foarte bună, şi nu pot reciti, însă cu asta nu am nicio problemă, ştiu, simt că am mai citit-o, însă interesul e încă viu. Cred că de vină e doar timpul, uitarea etc... nu pare să-mi fi rămas mare lucru din cartea asta după prima lecturare. Oare ar trebui să mă îngrijorez? Nu cred. :P
O treime din timpul liber din cursul săptămânii mi-o risipesc citind aiurea pe bloguri. Nu e vreun loc în care să mă fi întors a doua oară, nu ştiu de ce mama dracului insist. Nimeni nu-mi spune mai nimic. Săptămânile astea am realizat şi de ce, majorităţii îi lipseşte empatia, ei da cu toţii sutem sensibili, delicaţi, speciali, însă ne lipseşte mecanismul eficace prin care să traducem propriile trăiri posibilului cititor. Eu cred că scriitorul de orice factură ar fi el, literat, om de ştiinţă, revoluţionar ar trebui să fie o combinaţie între magician, politician (în sensul de orator) şi bufon. Ştiu că e trist, însă de cele mai multe ori nu mă conving a-i reciti nici măcar ziariştii marilor cotidiene. Citesc constant Jurnalul Naţional, îmi pare rău, dar dacă m-ar întreba cineva nu i-aş putea oferi nici măcar un nume, ba mai mult, nici nu l-aş recomanda, atât e de prost, mă rog, chiar îi înţeleg, cotidienele nu se editează pentru elite, da’totuşi...
Uite şi un autoportret de februarie:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu