"Vântule, du-te la casa ta!"

Azi în drumul meu spre farmacie am luat şi aparatul foto cu mine pentru a trage un ochişor la nivelul Dunării/ Canalului. Mi-am propus ca în week-end, dacă nu va fi soare, să dau câte o fugă la Seimeni sau la Rasova, şi să "evaluez" situaţia.

Dar să las imaginile să vorbească, unde mâine am o zi liberă, de fapt ziua mea de naştere, ce care va fi sâmbătă. :P [tocmai ce-am terminat de vreo jumătate de oră cel mai ratat - cred - dintre tiramisu-rile vieţii; dar asta e cu totul altă poveste].

Deci: pozi!

No, aşa arată asfaltul prin centru, centru care este mai jos decât nivelul Canalului.

"Piscina" de sub pod, cea a cărei înălţime creşte zilnic. :D

... dacă spui tu! :D

Soarta crucilor celor înecaţi: sub ape şi după moarte. :D

Decizii, decizii!

Aci am ales, deja: acasă!

Iniţial, când l-am zărit, am crezut că vrea să se sinucidă!! :D După ce-am vorbit cu el, mai exact el cu mine, am constatat că nu mirosea deloc a băutură, şi... că nu prea avea toate ţiglele pe casă. :-(

Încă unul din motivele din care creşte nivelul Canalul! Ha-ha-ha!

"Sunteţi foarte frumoasă! Nu aveţi idee cât vă iubesc eu pe dumneavoastră, doamnă"! "Ha?!" Încă unul din motivele pentru care mi-aş dori să fiu invizibilă, uneori... când nu sunt foarte frumoasă, evident! Ha-ha-ha!

În aval, spre ecluză.

Dacă nu mi-ar fi fost foame n-aş fi plecat din faţa geamiei până pescăruşul nu-şi lua zborul, sau până nu mi se termina acumulatorul, cel care oricum indica o linie, din trei. :P

PS: expresia "vântule, du-te la casa ta!" aparţine unui puşti, întâlnit azi pe pod, puşti care venise împreună cu bunicul şi surioara să vadă Canalul. Ceea ce m-a frapat cel mai tare e faptul că gânăcelul vorbea singur, niciun membru al familiei neacordându-i atenţie. Şi da, vîntul era şi el pe pod, admirând panorama. Nu ştiu cum de s-a sustras pozelor mele! :P