No, iar e vineri, şi iar – după aproape 3 săptămâni - stau la PCul meu iubit. De mai bine de 2 ore tot caut, pe Net, nişte medicamente naturiste produse de Solaray, le-am găsit pe amazon la un preţ derizoriu, dar la costul transportului şi la rapiditatea ălora parcă tot mai rentabil e să le iau din ţară.
Ascult Nabucco. Îmi e foarte lene, nici nu prea am la ce filme mă uita la TV, cât timp nu am avut PC am văzut şi revăzut toată oferta CineMax şi TCM. J Aş putea să mă uit la Agora, dar cum spuneam îmi e foarte lene, şi nu vreau să renunţ la Nabucco pentru scrierea unui DVD. Etc.
Dar să revenim, acum mai bine de 3 săptămâni, într-una din acele săptămâni când PCul a mers aproape non stop, descărcând la greu peste 25 de Giga de filme, din care nu am reuşit să văd nimic, abia prididind cu mutatul pe HDD-ul extern. Deci, iar mutam filme, când primesc pe YMul pe care eu îl ţin mai timpul online, dar „busy”, primesc deci de la Leman, ex-prietena mea (LOL! ce aiurea sună) un link către un site foto. Cum se apropia ziua mea, gândesc că tipa vrea să „reluăm” prietenia – de fapt să o continuăm, deoarece nu ne certasem efectiv, însă ea încetase să-mi mai vorbească – chestie destul de frecventă – iar io decisesem să o las în pace, până-i trece. No, unde ea obişnuia să-mi trimită poze cu Liliana Luca şi fetiţa ei, am crezut că şi de data asta e vorba tot de ele, deci am deschis link-ul, moment în care antivirusul mi-a semnalat prezenţa unui troian. În secundele imediat următoare Leman a ieşit de pe YM. Evident că, nevenindu-mi să cred m-am supărat şi i-am scris un mesaj decent în care-i spuneam că drept urmare a acestui incident am să o scot din listă. Peste câteva minute primesc acelaşi link de la Olimpiu, cu comentariu „Ha-ha, ţi-ai luat-o, te-ai virusat! Ha-ha!” Acum trebuie să recunosc că-mi consumase deja toată răbdarea cu Leman, drept care nu am avut de ales şi a trebuit să-l trec pe tip pe IgnorList, asta după ce mai întâi l-am trimis un picuţ pe la mama lui. :D La puţin timp după discuţia cu Olimpiu, Leman a revenit online, spunându-mi că ea nu mi-a trimis niciun virus că de fapt l-am primit de la VLH, alt geniu online, dar de la care nu primise niciun mesaj – asta da pierdere! Comportamentul ei mi s-a părut un banc prost, drept care am îngropat şi mai adânc securea războiului, după care am scanat şi şters tot ce-a găsit antivirusul suspect. La vreo câteva zile de aceste plăcut eveniment PC-ul meu şi-a dat curiosul sfârşit, iniţial mi s-a părut că a bubuit ceva, după care a mirosit şi un pic ciudat, după care monitorul nu s-a mai aprins. Evident că am bănuit că virusul ăla mi-a distrus PCul iubit. Trist a fost că nici nu prea am ştiut şi nici avut la cine să-l duc, asta ca să nu mai zic că mă întâlnisem cu Nicodim care se ţinuse ca scaiul de mine, cum că-mi instalează el Windows-ul etc., dar având în vedere a trecut deja un an de când tipul are tastatura mea Microsoft Windows Media Center, an în care nu şi-a manifest nici măcar cea mai mică intenţie de a mi-o înapoia, i-am zis, de vreo două, trei ori, pas.
„Problemele” mele IT era însă departe de a atinge apogeul. Deja mă obişnuisem fără PC, asta şi unde nu am prea stat pe-acasă în w.e.
Ah! Am uitat să dezactivez amestecarea pieselor, tocmai ce-am ascultat un Nabucco amestescat! :D Şi corul e din Budapesta. (sper că vecinul nu e acasă.)
Da’să revin. Vineri primesc la muncă un e-mail de la Nică – psihopatul despre care-am scris cândva pe-aici – cel care-mi trimite regulat genul acela de e-mail-uri cu care-şi condimentează agajaţii de birou, munca. Numai că de data asta contimentele erau de cu totul altă natură, ele constând în două fişiere Excel cuprinzând agendele mele electronice ale celeor două conturi Yahoo!, însoţite de comentariul „ha-ha-ha”! Lor le-a mai urmat un e-mail cu poze făcute de mine acum 3-4 ani, cu mobilul Motorola, poze cu Abigei şi Negruţa, pe care bănui că le-a găsit prin vreun e-mail. Nu mi-a venit să cred că mi-a spart parolele, şi că după ce-a făcut asta a ţinut morţiş să-i aflu şi eu măreaţa realizare. Acesta a fost unul dintre momentele în care m-am simţit frustrată, da, frustrată, unde de la muncă nu puteam accesa mail-ul Yahoo!, PCul de-acasă era defect, la Florin nu vroiam să mai merg, la cumnată-mea nici atât, şi tot aşa. Cel mai mult m-a deranjat nu faptul că a spart parolele - care nu erau foarte simple. :D – ci faptul că mi-a spus-o sub formă de glumă. No, ieri am citit un articol pe scienţia.ro, articol care explică de ce ne enervăm, de ieri mă tot gândesc cum ar fi trebuit să fi reacţionat eu în cazul de faţă. Chiar nu văd nicio legătură între respectul faţă de mine însămi şi enervarea pe care mi-a produs-o acest psihopat, cel despre care nu am crezut niciodată că ar avea suflet atât de rău, dimpotrivă. Am încadrat gestul lui la limita dintre paranoia, prostie şi răutate. Nu am făcut absolut nimic, nici măcar nu i-am comentat e-mail-ul, n-aş fi făcut-o oricum, unde i-am promis acum câţiva ani că nu am să-i mai vorbesc niciodată. Nu am făcut nimic, poate unde nici nu mai aveam ce, am sperat doar să crape citind, sau vice versa. J Oricum, m-aş fi aşteptat la acest gen de comprtament de la un adolescent, nu de la un bărbat de 40 de ani. Ştiu că nu e vina mea, şi probabil că nici a lui că Dumnezeu l-a creat astfel, şi dacă sunt mândră, vorba vine, de ceva, ei bine s-a dovedit că judecăţile mele au fost exacte, şi că tipul nu este normal. Acum, mai există şi varianta în care judecăţile mele nu sunt conforme realităţii, celei în care a hărţui pe cineva cu anii e dovadă de sănătate mintală, inteligenţă şi înaltă ţinută morală. Am regretat zilele astea că nu m-am dus atunci la Poliţie, însă unde-i cunoşteam familia chiar mi-ar fi fost greu să o fac, şi apoi tot am sperat că o să-i treacă o dată şi o dată.
O parte bună, vorba vine, există, cu ocazia asta am pus cea mai puternică parolă, şi ceea ce e este şi mai hilar e faptul că nici sub tortură nu mi-o pot aminti exact. Ha-ha-ha!
Dar să revin. Zilele astea am aflat că PCul căzuse în boală pentru că-i explodaseră condensatorii – de atâta mers continuu, cică – deci, alţi bani, altă distracţie, evident nu-mi ajunge că trăiesc, mă rog, muncesc, de fapt, numai ca să plătesc rate şi să cumpăr medicamente.
Din toate cele povestite mai sus am tras concluzia că dacă nu aş fi fost idioată nu m-aş fi împrietenit cu paranoici, nu i-aş fi trecut în lista de YM, nu aş fi lăsat PCul să meargă non stop, iar acum m-aş fi uitat la Agora sau la DVDul Nabucco – cel puţin ăsta e deja scris! Ha-ha-ha!
Azi am fost la nutriţionist, asta unde tot a devenit asta o modă, la români. După ce m-a cântărit, măsurat, şi puns nişte electrozi pe membre, o domnişoară care se ocupă cu medicina alopată a decis că trebuie să slăbesc 5 kile, asta evident ţinând 2 tipuri de regim alimentar, renunţând la draga mea apă minerală (asta-mi mai rămăsese, doar!), şi la toate astea se adaugă un medicament naturist de reducerea colesterolului, Lipotropic. Şi uite aşa devin fotomodel!! Oare?! Singura chestie care mă deranjează e preţul medicamentelor. După ce-am terminat cu ea am trecut la nutriţionist, cel care m-a uimit doar prin ochii albastri, de fapt îmi spusese Titi despre el. Când am făzut că după ce-am intrat făcând o glumă şi continuând să folosesc pronumele de politeţe, el o tot dădea cu „Cristina” (ha?!) şi „tu” în sus, „tu” în jos, mi-am cam pierdut „interesul”. Oricum, am ajuns la un consens, şi anume faptul că cea mai bună brânză e telemeaua de oaie (tocmai ce-am cumpărat ieri un kg de la ţară), brânză la care evident că trebuuie să renunţ.
După ce-am terminat cu nutriţionistul am trecut pe la Oboroceanu, medicul meu „favorit”, vroiam să-mi interpreteze analizele pe care le făcusem acum o lună, la ultimul herpes; tot o căutasem pe doctoriţa care mi le-a dat, dar negăsind-o am zis să apelez la Oboroceanu, cel care s-a văzut obligat să-mi explice, după ce-a văzut anticorpii Herpes că, citez: „tu ştii de unde l-ai luat, nu?! Îţi spun eu: te-ai culcat cu cineva care avea virusul în corp!”. La remarca asta nu am putut decât râde, imaginându-mi cum ar fi să le faci analizele tuturor bărbaţilor cum care ai fost, sau urmează să ai o relaţie! Ha-ha-ha! Bineînţeles că a mai găsit şi el ceva să-mi dea să cumpăr, mă rog nu că n-ar avea dreptate. Nu ştiu de ce, dar am un presentiment că de la toate porcăriile astea naturiste am să dau colţul mult mai repede, şi că se va spune despre mine că m-am sinucis, când io nu vreau decât să trăiesc sănătos. Ha-ha-ha! Trebuie să recunosc că m-am amuzat azi la Dispensar.
Viitoarea postare se va numi „Mi-e foaaaaame, foarte foame!”. :P Oricum mai am de mâncat, până vin medicamentele naturiste, ca să pot începe o dată cu totul. Începe, sau sfârşi, tot un drac! :P
Mi se pare mie, sau sunt un pic cam obsedată, de sănătate. etc.?!
PS: http://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/897-de-ce-ne-enervam.html
http://www.youtube.com/watch?v=jLH_ySSAoGo
http://www.youtube.com/watch?v=rD4gWvTXj44&feature=related
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu