Tragedii locale şi dileme existenţiale

Azi chiar n-am vrut să scriu nimic, şi... ăăă... zău dacă ştiu de ce nu-mi respect pornirile, mi-o fi căzut cu tronc Word-ul ăsta, 2007! :PP

Joi seară tocmai ce-mi făceam nişte legume la gătar, unde stomăcelul meu nu le suportă mereu crude, când aud o bubuitură care reuşeste să mişte blocul şi să-mi deschidă uşa la bucătărie. M-am gândit imediat la Centrală, auzind-o parcă pe străbunică-mea Vasilica: „maică şi dacă explozăşte, ce te faci?!”. Eu una aş fi continuat coptul legumelor, unde de la o vreme mi-e foame nonstop, şi-aş mânca tot ce văd, simt că fac ulcer numai citind reţete, probabil asta e de la calciul şi de la multimineralele pe care le iau. Vineri am afalt la muncă că sărise în aer, în dreptul ecluzei, un Matiz pe GPL, şoferul fusese efectiv dezintegrat, iar un bun samaritean care coborâse dintr-un Logan să dea primul ajutor suferise şi el arsuri grave, unii afirmau chiar că ar fi decedat. Mama mi-a povestit azi, că ea tocmai plecase într-o vizită şi a văzut o mare de flăcări iesind din liziera de la ecluză. Eu văzusem şi auzisem maşinile de pompieri care, ciudat, o luaseră pe drumul cel mai lung, adică prin oraş. Mama a zis că balansul maşinilor de pompieri e foarte mare, iar înclinarea drumului prin oraş era mult mai mică, decât drumul cel mai scurt, cel pe la Centrală. Oricum, nu mi-a venit să cred că totuşi la mai bine de 4-5 km, şi dincolo de Canal, suflul exploziei s-a simţit puternic în tot oraşul.

Aseară tocmai ce veneam de la grădină şi m-a mirat că Poliţia dirija cirulaţia în sensul giratoriu, am auzit ceva discuţii prin supermarket, însă nu am cerut detalii. Azi am aflat de la ai mei că unei basculante plină cu nisip îi făcuse explozie un cauciuc, şi că ea se prăbuşise peste microbuzul care făcea cursa regulată Medgidia-Bucureşti, cel cu care am mers şi io de zeci de ori, omorând pe loc 4 oameni, 3 pasagere plus  şoferul, după ce mai întâi acroşase un Logan!! Şoferul de microbuz tocmai ce-i făcea în loc celui de drept. LLLLLLL Incidentul se petrecuse între Fabrica de oxigen şi satul Ştefan cel Mare, loc în care acum vreun an, doi, un şofer de micorbuz a tot insistat să ne cunoaştem... biblic, probabil, eu fiind cu bicicleta, tocmai ce işisem de oraş, cred că el era oprit la Autoservirea lui Mihai, cea de la işirea din oraş, oricum unde sunt zeci de maşini, tiruri etc, oprite acolo chiar nu l-am remarcat, însă după ce-am ieşit din Ştefan cel Mare am constat că un microbuz mă urmărea tot claxonând, depăşindu-mă sau lâsându-mă să-l depăşesc, şoferul tot îmi spunea pe geamul coborât din dreapta „stai, vreau să-ţi spun ceva”. Pe parte mea de drum era un păpuriş înalt, pe partea stângă era pădure. Logic că m-am superiat, nu era prima dat când mergeam în sezon pe E81, am vrut să sun la Poliţie, dar ca de obiecei mi-am amintit că mi-am uitat telefonul acasă. Oricum traficul era intens iar tipul nu cred că ar fi putut să mă oprească forţat. Aaa... că uitai să zic microbuzul, ma degrabă o furgonetă era gol. La un moment tat tipul a tras şi s-a oprit pe dreapta, când l-am ajus şi depăşit tocmai ţipa la mine „opreşte-te, vreau să-ţi zic ceva”!! No, inutil să mai zic că am pedalat în draci, mai ceva ca la Turul Franţei, până am intrat în prima localitate, Facilia, unde m-am oprit la primul butic şi am cerut o sticlă de apă minerală rece, cu toate că aveam şi io-n rucsac, şi i-am povestit, încă aflată-n stare de şoc, vânzătoarei că unul s-a ţinut scai de mine, că nu ştiu ce vroia, şi că-mi uitasem telefonul acasă. Să mai zic ă tipul era tinerel şi arătos şi că poate nu mi-ar fi făcut tocmai rău! Oricum, m-am speriat în draci, şi nu am învăţat absolut nimic din experienţa asta din moment ce continuu să umblu de nebună (a se citi singură!). J

No, şi acum despre dilemele existenţiale. M-am trezit dimineaţă plină de entuziasm, eh... am trăit şi vremuri când w.e. era numai pentru odihnă. No, am băgat o maşină de rufe, una de vase, am pus la PC playlist-ul Leonard Cohen şi tocmai mă pregăteam să-mi încălzesc o cană de lapte, când s-a întrerupt curentul. Chestie tipică când am io chef de treabă, adică mai ales în w.e., am aşteptat vreo juma de oră, până să mă decid să verific dacă „tragedia” e generală. După ce-am coborât şi-am verificat de 2 ori toţi contorii, am constat că doar eu eram nefericită. Iar. Era aproape 10 am, iar la 11 trebuia să fac un grătar cu pastramă cu ai mei la grădină, numai că afară deja ploua, iar maică-mea mutase evenimentul acasă la ei. Mi-am zis că după masă o să-l chem pe ăl bătrân să verifice. Pastrama a fost supersărată, că maică-mea a spălat-o doar, nu a avut decât o săptămână s-o bage în apă la desărat, drept urmare mâine o să am nişte ochi de parcă mi-aş fi văzut propria înmormântare. No, în rest a fost ok, mă rog, a tb să vin cu vinul meu, pentru că a bătrână nu vrea să priceapă că vinul alb e numai pentru peşte, şi mai mult, cel allb dulce e vin desert. Bineînţeles nu am ratat ocazia să-i reamintesc ce şi cum se bea, nici ea n-a uitat să urle „mereu comentezi, orice aş face nimic nu e bine!”. Fals. Total fals. Mai face şi chestii bune. Promit să mă gândesc la ele. Oricum, ea a fost într-o isterie totală, io am discutat cu ăl bătrân numai despre PCuri, LCDuri, Home Cinema-uri şi alte nimicuri de acest gen. Am vrut să-i spun de cel puţin 2-3 ori despre scula mea defectă, dar am văzut că nu-l interesa, şi că e mai reconfortant să asculţi. Oricum, mi-a ajuns săpuneala „cum nu ştii care e siguranţa ta, pe aia tb s-o verifici?!”. Hm... le-am verificat, anclanşat şi declanşat de 5 ori pe cele automate, din casă, din panoul de pe scară ştiu doar care e contorul meu. Atât. No, încă un motiv să-mi iau un bărbat, un electrician, instalator, tâmplar, poet, muzician, medic, psiholog, psihiatru, detectiv, alpinist etc. :D

NO, din moment ce-mi pierd vremea scriind s-a rezolvat problema tensiunii. După care am profitat de ocazie că ăl bătrân era la mine, de obicei are interdicţie de la a bătrână, tot mi-o găsi şi io unul priceput, şi nu numai la free sex, i-am arătat cum aş vrea să montăm boxele de la HomeTheater pe pereţi, şi să scăpăm de suporţii uriaşi, omiţând, bineînţeles să-i spun de receivier-ul radio care nu se alimenta. Era doar problema mea, şi tb s-o rezolv singurică. După ce-a plecat el eu m-am pus pe canapea, amintindu-mi de ce plătesc cablul, carevasăzică m-am uitat la ceva filme, mai exact am dormit la ceva filme, că tot citisem, bilingv cartea tehnică şi aflasem cum să bag sunetul de la TV pe boxele HomeTheater. După ce m-am trezit, unde tb să întind rufele, mi-am zis să-mi bag la încărcat şi mobil cel care ţine ţine 15 zile, de fapt 4-5, la vb pe minim, am scos din priză acumulatorul de la aparatul foto şi am introdus încărcătorul de la Nokia, când ce mi-au văzut ochişorii încă buimaci de somnic?!  Ledul albastru de la receiver-ul radio de la HomeTheater era aprins, adicătelea funcţionau toate boxele. M-am uitat ca proasta, spunându-mi în gândul meu „aşa ceva nu se întâmplă, acum doar visez”!! Şi-am tot visat cu Cargo, că nu se ştie cât va ţine!! JJJJJ NO, sper să nu mor până termin de scris. Acum iar nu mai merge!! LOOOOOOOOOOOL

O avea dracului vreo setare să se închidă când nu e folosit, da’totuşi nu prea cred!! Oricum, o să pornesc HomeTheater-ul ca să mă conving. Faza e că nu mai înţeleg nimic, am plecat să duc gunoiul şi să iau nişte becuri pentru hotă, şi-am lăsat scula mergând, când m-am întos se oprise singură, m-am gândit că atunci când am făcut DVDul am pus din greşeală şi fişiere imagine, probabil dăduse peste unul din ele, dacă ar fi fost aşa el ar fintb să fie pe ecranul TVul, însă pe ecran era doar Playlist-ul Cargo. NO, chiar nu mai înţeleg nimic, să fie mai deşteaptă decât mine scula asta, doar n-o avea senzor de prezenţă, şi receiver-ul nu o fi setat să se oprească când DVDplay este oprit?! Am mai găsit o altă firmă care  asigură service-ul Philips, o să-i sun să-i întreb pe ei. Oricum, la cum se prezintă scula nu a meritat nici o treime din bani. :D