Meniu: Vineri - exhibiţionist la micul dejun...

După noaptea mea standard, cea de mai bine de 2 săptămâni, constând în  trezit de 15 ori şi uitat de 150 la ceas, încep a crede că medicul de familie şi-a bătut joc de mine cu passiflora aia, sau că, probabil ceva extraordinar trebuie să mi se întâmple de nu reuşesc nicicum să dorm, în ciuda veţii aproape de perfecţiune pe care-o duc. Mă simt ca-ntr-un SF de 2 lei. Da’să trec peste, m-am trezit, vb vine, mi-am făcut toaleta şi m-am automotivat pentru a 1000 oară să iau cel mai sănătos mic dejun constând din eternele cereale (tărâţe, fulgi de grâu cu tărâţe şi flugi de ovăz), chestii pe care le mănâncă atât porcii cât şi caii, şi nici unii dintre ei că nu au colesterolul peste limită! :D

Ziua se prevestea frumoasă, rece, însă, de data asta, soarele ne onorase cu prezenţa, ce-i drept era după reactoare, aerul era uşor, pur şi umed. La ora aia traficul era scăzut. Dimineaţa este unul dintre momentele mele preferate ale zile, dimineaţa e ca o cutie a Pandorei, nu ştii ce-o să iasă. Sunt fresh, încă adormită, plutind în drum spre birou. De când Cel-care-nu-mai-e nu mai e, îmi place ... [la dracu, mi-a stricat Shangri-La-ul Obsession, porcul ăsta bătrân şi obsedat care cred că s-a dat la toate femeile din judeţ, dacă nu din ţară! Mama lui de nenorocit! Acum sunt nervoasă pe mine, că nu m-am uiatat pe ID Caller şi am răspuns ca proasta. L]. Da’ să revin. Îmi palce să merg singură, eu şi gândurile mele, mă relaxează enorm să privesc cerul, peisajul, să-mi ascult gândurile. Cum fac drumul ăsta de secole fiecare metru din traseu mi-e mai mult decât familiar, la fel şi unii dintre ceilalţi, mai mult sau mai puţin constanţi, pietoni. Abia trecusem de-al doilea semafor, când o prind din urmă pe o doamnă grizonată; n-o mai întâlnisem niciodată; mai aveam mai puţin de 30 de metri până la colţul Campusului, acolo unde-ncepe pădurea, când aud un urlet puternic, ca trezită din somn mă întreb oare ce-or fi căutat caii prin pădure la ora aia. Aci, la noi, e precum în Toamna patriarhului, stau pe scaun în bucătărie şi vaci trec cârduri-cârduri pe malul canalului, sau prin parc spre interiorul oraşului. O dată nu am putut să ies din scară pentru că era un cal postat cu abdomenul exact în dreptul ieşirii! LOL! N-am apucat să mă lămuresc bine de unde venea sunetul când în faţa noastră apare încă ţipând şi alergând o tânără fată. O ştiam din vedere, ne vedeam în fiecare dimineaţă, eu în drum spre birou, ea spre liceu. Eu care eram încă letargică, visând la Ippolitov-Ivanov cel pe care-l alesem săptămâna asta să-mi trezească urechiuşele din insomnia aia de nesomn nu fac decât să ridic din sprâncene şi să deschid gura într-o întrebare mută, vecina mea cea grizonată apucă să o întrebe pe fată ce s-a întâmplat, tânăra care trece ca supersonicul pe lângă noi îngână “e un bărbat acolo…”. Mintea mea diabolică, trezită brusc din letargia matinală îmi aduce un singur cuvând pe buzele acum numai un zâmbet: “un exhibiţionist!”. “Ce-ar fi să dau un mic telefon să vină cineva să-l salte”! continuu eu nefăcând niciun gest de căutare-a mobilului. Mă gândeam deja cum să explic la 112 că e vb despre un tip care se… mângâie, ca să folosesc un eufemism, în public! LOOOL Am auzit că aduce noroc să vezi la prima oră o… străină! Drept urmare abia aştept să mai parcurgem şi cei 40-50 de metri până la căsuţa cu o singură cameră, cea care s-a vrut adăpost pentru copiii care aşteaptă microbuzul pentru şcoală, cea care nu ştiu de ce a fost însă abandonată, cu uşa şi geamurile bătute-n cuie. De fapt căsuţa e mai mult o bărăcuţă, o bărăcuţă foarte bine zidită, în spatele ei se întinde un deal cu o pădurice foarte deasă, acolo unde se termină Campusul, adică mai îaninte cu 50 de metri de baracă este un post de pază. Ajungem deci, eu doamna grizonată, şi, la 50 de paşi în urma noastră, un adolescent care cred că făcea practică prin şantier, sosim deci la căsuţă, cum pe-afată totul părea pustiu, ne aruncăm ochii înăuntru, însă nu prea putem vedea mare lucru, în baracă nu există bec, iar lumina ce intră prin ochiurile de geam vandalizate este prea puţină pentru a zări ceva la o primă privire. Doamna emite ideea cum  că tipu o fi mort şi că de-aia s-a speriat fata, eu râd cu zgomot şi-i zic “e mort, pe dracu, e… ” şi mă opresc sperând ca femeia să ştie sensul lui “exhibiţionist”. Cum nu l-am văzut, şi cum-mi era jenă să mă duc să-l caut, şi unde eram şi contra timp mi-am continuat drumul zâmbind. Femeia mi-a făcut capul calendar, cum că şi la ei au prins un tip care furase un furtun, şi cum au recuperat ei furtunul, şi cum vând ţiganii copiii, şi cum de merg eu mereu pe jos, şi tot aşa, noroc că am mai avut de parcurs împreună doar vreun kilometru jumate. Azi dimineaţă n-a fost mai mult de un grad, la un moment dat char ningea. M-am întrebat oare cum de nu le-o fi îngheţând organul, bărbaţilor ăstora?! Probabil că excitaţia e atât de mare, încât nu mai simt frigul. Concluzie: nu am văzut-o la prima oră, şi cu toate astea ziua mea a fost foarte bună! Întâmplarea asta mi-a adus aminte de-o alta similară, şi iar am râs şi-am râs şi-am tot râs! Cu toate că numai de râs nu e! Pe foarte scurt: s-a întâmplat  acum vreo cîţiva ani, prin ianuarie, era w.e. iar eu spălam geamul de la bucătărie, asta unde vecina mea are mare grijă de condiţia mea fizică, cu toate că avem trei balcoane ea scutură totul pe gemul meu de la bucătărie, cele mai afectate fiind florile mele de pe pervaz, dar cum acum era iarnă nu aveam flori afară. Spălam la geam stând cu un picior pe scaun şi pe altul pe pervaz, când mă sună prietena mea Andreea, ea era la Bucureşti, şi cum avea cent în w.e. dă-i şi pune-te pe vb şi vb şi vb. La un moment dat văd un tip cu o bicicletă venind dinspre Medgidia, fiind w.e. intersecţia era aproape goală, îl văd cum se dă jos de pe bicicletă şi cum trece de semafor, m-a mirat un picuţ faptul că umbla iarna pe bicicletă, însă mi-am continuat conversaţia, cu telefonul într-o mână şi cu cârpa-n cealaltă, ignorând intersecţia. După un timp îmi arunc ochii la stradă şi-l văd pe tip că se aşezase cu fundul pe balustradele de protecţie şi că freca ceva între palme. Ghici, ciupercă, ce-i?! LOOOOOOOL Am rămas siderată, după care i-am povestit Andreei şi ne-am prăpădit amândouă de râs! Dacă aş fi dechis geamul şi m-aş fi concentrat un pic i-aş fi putut arunca perversului cu ceva în cap! :D Bineînţeles că am coborât de la fereastră, lăsându-l neterminat, ca o sadică ce mi-s!  Nici acum nu pot pricepe chestia asta, mergi pe stradă, la un bloc vezi pe una că spală geamurile, cobori de pe bicicletă şi te aşezi în mijlocul intersecţie, pe balustradă şi-ncepi să..., şi asta ziua-n amiaza mare!!! Mare e grădina ta, Doamne! Maareee! Mă rog, ar fi o explicaţie: oi fi atât de seducătoare, de la distanţă şi mai ales complet îmbrăcată! Concluzie: gospodinele sunt al dracului de sexy! Hai  fetelor, la spălat de geamuri cu voi! LOOOL!