Atât de obosită...

Nu ştiu de ce, dar mă simt aproape de colapsul fizic; mânânc şi trăiesc mai săbătos ca niciodată, nu mai vb despre aberaţiile alea de multivitamine efervescente care cu siguranţă că m-au ajutat să pun mai mult de un 1 kg în juma de an. Mă gândesc să nu fi răcit naibii la plămâni de la episoatele astea primăvăratice de bânturi cu bicicleta, mi-e cald, prea cald şi iar mă doare stomacul, mai abitir ca niciodată, acum două dimineţi după ce-am băut apă m-am simţit ca şi cum aş fi înghiţit un bolovan, probabil că o să trebuiască să fierb iar totul. :D

Oricum, să mă îmbolnăvesc e ultima chestie care-mi mai trebuie acum. Mă gândesc că astea sunt probabil urmările insuficientelor ore de somn, însă azi când am venit de la muncă am vrut să dau cu aspiratorul, Marcelei – prietena şi vecina mea, că până la urmă am ajuns cu cerşitul şi pe la ea, ei bine m-a apucat o aşa oboseală încât mi-am zis că ar fi cazul să dorm ceva. Mai exact o oră. Nu ştiu dacă am dormit constant, însă paradoxul e că la trezire m-am simţit şi mai epuizată, şi a tb să fac eforturi serioase să mă mobilizez pentru a aspira toată casa, noroc că scula aia chiar m-a ajutat. Afară plouă şi eu ascult „Famous Blue Raincoat” a lui Leonard Cohen, dacă m-aş fi simţit capabilă mi-aş fi pus pelerina de ploaie şi aş fi traversat strada şi m-am împrietenit cu băncile unde din parc lăsându-mă paradă mirosului ploii, şi picuri mici şi reci de apă mi-ar fi curs pe chipul fierbinte şi m-aş fi întrebat pentru a nu-ştiu-câta-oară ce-ar fi să mă mut în parc, într-un pac imens cu ştejari bătrâni şi deşi pe unde să nu circule nimeni, să locuiesc în cort, să miros ploaia, iarba şi gândacii de sub pământ ori de câte ori aş avea chef. Ploaia miroase mai bine decât se aude şi se simte. Luni am fost varză, până şi Valerică, mai noul coleg al lui Leman a remarcat „azi e obosită Azaleea”. Amintirile urâte ar trebui să se autodistrugă, sau să fie şterse de cele plăcute. Azi dimineaţă m-am trezit pe la 4, nu mai puteam să dorm, l-am pus Ovidiu Nimigean la CD player şi am deschis geamul, după care m-am rostogolit sistematic stânga-dreapta tot-tot oi adormi. Sunt atât de obosită că iar nu mai văd nimic, nu pot sta nici măcar în picioare, darmite să-mi fac exerciţiile. L Cohen, Leonard (Ten New Songs)\The Great Event – ciudat, nu am mai ascultat asta niciodată. PlayList-ul ăsta e de la Ciprian, unul dintre puţinii tipi cu gust pentru muzică, pe care mi-a fost dat să-i cunosc. Dennis Brown - Money in my pocket but I can get no Love – săracu’, nu e singurul! NU că io aş avea bani în buzunar!! „Deireadh an Tuath” – mi-ar fi plăcut să fiu un accesoriu în videoclipurile Enyei, adevărate poveşti de sunet şi culoare.

Am primit azi pe e-mail bebelul meu preferat, cel pe care l-am ţinut ani la rând drept background, asta până să moară Florin, de-atunci nu am mai suportat să mă uit în ochişorii lui.

L-am pus la profilul YM; cumnată-mea şi l-a pus şi ea pe-al ei, încă doar un embrion, făt devenind parcă după 4 luni. Nu-mi imaginezi fericire mai mare ca aşteptarea devenirii om a grăunţelului din pântece! Deja am apucături de fată bătrână, nu?!  Când am auzit că este băieţel, mă rog, io tot mai sper într-o fetiţă, m-am gândit să-i iau primul cadou, mi-am imaginat plăcerea cum care-i voi povesti despre asta când va creşte mare, şi bineînţeles că m-am gândit la o carte pentru copii, singura cărticică pentru copii care mi-a plăcut, cel puţin vizual, că nu am îndrăznit să cer s-o răsfoiesc era despre un arici. Nu ştiu ce s-a petrecut cu mine în librărie, însă am simţit că eu aş putea scrie mult mai bine, şi că poate ar tb să o şi fac. Ce mai tura-vura, nepoate o să-ţi scriu o poveste, o să fie despre defunctul Pepe şi-a lui  criminala mică, Carmela. Înainte de-a afla incertul sex al copilului i-am zis lui frate-miu şi cumnată-mii că dacă va fi băiat ar fi frumos să-i punem numele bunicului, cel pe care niciunul din noi nu l-a apucat, el prăpădindu-se când tata avea 14 ani. Tudor – e un nume frumos, şi atât de bărbătesc. No gata, nepoate noapte bună, plâng de fericire când îmi imaginez cât am să te iubesc.

No, şi ăsta-i bebelul meu; nu ştiu de ce simt eu că Juan când era mic trebuie să-i fi semănat!:P