Cargo la maxim!

Ăsta e PlayList-ul meu de mai bine de o săptămână „doi paşi nu sunt departe; stai să ne mai amăgim puţin;” Moooor după ei! Şi zău dacă ştiu ce m-a apucat, majoritatea versurilor sunt de-a dreptul tembele. :D

Azi a venit rezultatul analizelor, bineînţeles că sunt aceleaşi valori ale colesterolului, doar trigliceridele era în limite normale, de data asta. Drept urmare m-am dus la medicul de familie, după mai bine de doi ani. I-am cerut cel mai slab... stai aşa că am probleme cu citirea cuvântului hipocolesterololaminat, i-am mai cerut şi  ceva pentru stomac şi bineînţeles pentu un somnic dulcic (SF în cazul meu). De data asta m-am procopsit cu o Passiflora, carevasăzică o să dorm mai ceva ca floarea pasiunii! Tocmai ce ieşisem de la farmacie spunându-mi că e prima şi ultima dată când iau medicamente pentru reducerea colesterolului, mă gândeam că ar trebui să încerc Yoga, Ciprian încercase să mă înveţe o dată ce presupune meditaţia. Afară vremea era după inima mea, frig şi ploaie, eu făceam iar pe mine de la nu-ştiu-câtelea ceai, şi mai aveam de făcut şi o piaţă mică. Mai făcusem şi un drum inutil la Poştă, cărţile mele nu sosiseră. În drum spre minimarket am trecut pe lângă patiseria turcească, aşa am salivat la un şuberec sau la o plăcintă cu brânză, dar cum azi fusese ziua Lilianei am hotărât să ignor acidul clorhidric care înepuse a se produce în stomăcel. Mă concentram să nu mă enervez, ziua fusese gri. Am stat un secol la coadă la supermarket, în faţa mea era un tip care a plătit cu un pumn de monede; luase doar câteva cutii de energizante; iniţial am crezut că e vreun marinar străin de prin port, însă era prea bine îmbrăcat, după al doilea pumn de monede am făcut o grimasă, tipul m-a privit sfidându-mă, nu m-am putut abţine, deja mă enervasem, i-am şuierat printre dinţi „să mai vii şi mâine, hai că mi-a plăcut, o să mai vin aici”. Între timp un cretin din spate, fără nicio cumpărătură vroia să iasă din magazin şi mă tot împingea, de fapt împingea coşul meu gol în picioarele mele. M-am uitat urât la el, el a insistat impertinent „vreau să ies”. Io i-am replicat, „şi io ce vină am?! Ieşi pe unde-ai intrat, dacă nu ai cumpărat nimic poţi ieşi pe-acolo, de-aia e pus un tip de la pază  acolo”! Tipul s-a încăpăţânt tot împingând în coş. Nu puteam să ies din rând pentru că nu era loc, iar în faţa mea, după cel cu spartul bisericii mai era un tinerel cu un coş. În fine l-am împins la rândul meu pe tânăr, idiotul din spate a ieşit, cel cu monedele s-a cărat iar tipa de la casă a început să citească produsele tânărului, pepsi şi energizante, tipul a vrut să plece, eu realizând că de fapt era împreună cu cel cu monedele. Tipa de la casă a dedus că energizantele sunt ale mele. Eu m-am enervart şi mai rău strigând după puştiul foarte înalt şi slab, cu un defect la buză şi total aerian „ce faci domnule, mi le laşi mie, sau ce?!”. Ca trezit dintr-un vis s-a întors şi si-a recuperat cumpărăturile. Prietenul lui mă sfida în continuare. Nu mi-a venit să cred! Cât de idiot trebuie să fii ca să stai la o coadă iar când ajungi la casă să-ţi laşi cumpărăturile şi să pleci?! Am ieşit cu teamă în parcare, mă gândeam că ăia or să mă înjure pentru că am comentat. Eram mai nervoasă ca oricând, îmi stricasem seara pentru o cutie de lapte, două iaurturi, şi 3 roşii! Goooossss Fraaa Baaaa! Într-adevăr am nevoie de Yoga.