Mă doare capul şi nu pot să dorm şi m-au ciupit şi nişte ţânţari! A naibii viaţă! Tot întorcându-mă-n pat de pe o parte pe alta mi-am dat seama ce-mi lipseşte, de fapt. E Vangelis şi răcoarea nopţii de vară de pe stadionul din cartier. M-aş fi putut îmbrăca şi-n 5 minute să fiu pe stadion, însă la ora 23:29 într-un oraş ca al meu ar fi cel puţin nebunesc. Nu mai e mult şi se împlinesc 20 de ani de când obişnuiam să-mi petrec din nopţi pe cimentul rece al tribunei privind la stele şi ascultând Vangelis.
Cum am toate albumele Vangelis am pornit PCul să reascult ceva, şi acum râd, sunt mai bine de 3 ani de când CD-urile lui Juan sunt la mine, ar fi fost mai rapid şi plăcut să ascult Vangelis din pat, pe întuneric, eventual să aprind şi lampa de aromaterapie.
Partea mea preferată este cea de pe coloana sonoră a unui film pe care nu am reuşit să-l văd încă: Ignacio (Soundtrack) (1977). Cu ocazia prezentei insomnii o să dau şi o căutare StrongDC. No, ăsta-i filmul meu: http://www.imdb.com/title/tt0073146/ 1975, nu 1977. Mda, nicio şansă pe StrongDC.
Aş vrea să fac ceva, altceva în afară de Vangelis şi de numărat oi. Am luat o pastilă naturistă pentru somn, Relaxirem, când am citit termenul de garanţie pe cutie, şi am cosntatat că sunt încă valabile, şi că nu luasem mai mult de 3 din 30, m-a atins în treacăt gândul „oare dacă le iau pe toate o să dorm pentru totdeauna, sau ce?!”. PlayListul s-a deschis cu o melodie de-a lui Demis Roussos „I want to live”. Me too, şi-am râs.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu