Enervări mărunte, sau nu?!

No, de ce se enervează Dragomara?! Mai înţelept şi muuult mai scurt ar fi să scriu despre ce n-o enervează pe Dragomara. No, dar hai să-i dau drumul, că poate aşa mă mai liniştesc, vorba vine.

Acum mai bine de 7-8 luni am descoperit site-ul scientia.ro – un portal de popularizare a ştiinţei, chestie care se face cu precădere prin traducerea a diverse materiale găsite pe varii site-uri străine cu profil tehnic, ştiinţific etc. Ar fi fost de dorit, cel puţin din punctul meu de vedere şi o interpretare personală, sau cel puţin alocarea posibilităţii utilizatorilor/ cititorilor de a comenta acele articolele. Chiar am propus asta la un moment dat. Faptul că este vorba de un site de popularizare face ca lectura să fie foarte uşoară şi plăcută. În aproape 8 luni de la „descoperire” îmi făcusem bunul obicei de-al vizita zilnic, şi asta nu numai pentru articolele sale, cât şi pentru rubica de întrebări şi răspunsuri, cea la care la un moment dat mi-a făcut deosebită plăcere să contribui. Trebuie să menţionez că nivelul infomaţional, ca să folosesc un eufemism, al acestei secţini, este extem de scăzut, unele întrebări fiind de-a dreptul infantile. Chestie pe care am semnalat-o la un moment dat, şi peste care evident că s-a trecut cu vederea. Există useri care doar întreabă, unii care deja ştiu şi răspunsurile (vezi de ex. userul Biologul, care – nu am priceput de ce? – pune numai întrebări pe teme de biologie.) Eu, din câte profile am studiat, cred că eram cea cu cele mai multe răspunsuri. No, şi acum trebuie să recunosc că mi-am lăsat “amprenta” şi pe-acolo, unde vorbele mele sunt mai mult decât ironie, umor şi ceva informaţie concretă şi utilă (îmi place să cred). Ceea ce era oarecum straniu în acea secţiune era prezenta a doi angajaţi scienţia.ro. Doi, sau unul în două conturi deferite, unul punând mai mereu întrebările, celălalt răspunzănd cel mai adesea la întrebările primului, şi nu numai. Printre întrebările mai vechi am găsit una pusă de unul dintre ei, vis-à-vis de rolul secţiunii “Întrebări şi răspunsuri”, la care celălalt, cel care răspunde de obicei, a zis că “secţiunea se vrea un soi de forum”. M-am mirat şi chiar am comentat chestia în cadrul întrebării. Au fost dăţi în are în cadrul unei întrebări se iscau alte dileme. Ori de câte ori am ajuns să întreb ceva, când de fapt ar fi trebuit să ofer un răspuns, mi-am cerut scuze, iar angajaţii sicientia.ro s-au grăbit să-mi spună să nu-mi fac griji, că doar de-aia sunt acolo, ca să aflu. Au fost şi cazuri în care au apărut divergenţe între useri, în care am fost insultată, şi-n care i-am luat delicat pe unii peste picior, mă rog nu neapărat în ordinea asta, şi categoric nu pe aceeaşi.

Ei bine, toate ar fi continuat nelimitat în aceeaşi direcţie dacă aseară nu apărea un articol nou, despre Virusul Nilului. Cum nu mă uit la ştiri, iar în ziare citesc numai pagina culturală, mi-am zis “hai să citesc”. Ceva-ceva auzisem eu pe la radio. No, am citit aricolaşul care se termina cu “va urma” şi cu link-ul, de unde el fusese tradus, de data asta mai puţin decât sumar. În timp ce eu citeam articolul, în secţiunea Q&R tocmai se isca o avalanşă de întrebări despre acest virus. La un moment dat s-a ajuns la numărul 10!! Ceea ce este oarecum ilogic, total neinteligent şi ceva mai mult decât imoral e faptul că acele întrebări erau puse tocmai de angajatul cel mai cel mai “întrebăreţ” al scienţiei.ro. După ce furia cuvintelor s-a mai domolit i-am răspuns la prima întrebare, evident în tonul meu ironic, atât de bine cunoscut. După care am afirmat că articolul ăla nu spune mare lucru, că eu de ex. aş vrea să ştiu cum şi de unde s-a îmbolnăvit prima pasăre, dacă virsului este specific lor etc. etc. Răspunsul meu a fost imediat sub al celui de-al doilea angajat, “răspunzăreţul”, care începuse deja să ia fiecare întrebare în parte şi să răspundă, evident cu informaţiile de la bibliografie (link-ul de unde fusese tradus articolul). Tipul a continuat în acest mod şi cu restul întrebărilor, timp în care eu m-am uitat ca vrăjită (a se citi tâmpită) nevenindu-mi să cred ochişorilor ăstora miopi. La un moment dat, am dat un printscreen cu link-ul către bibliografia-n engleză, în speranţa că se va opri vreunul, mă rog, poate singurul angajat. În minutele imediat următoare toate răspunsurile mele din acea seară au naufragiat într-un coş de gunoi scientia.ro. No, asta a fost o premieră! Şi cum nu aveam ouăle clocite la mine, nu mi-a rămas decât să-mi bag unghia boantă-ntr-un e-mail, “fluierând” către administrator. Care mi-a confirmat că el a şters postările deoarece încearcă să evite transformarea secţiunii într-un forum, că ale mele suculente comentarii nu-şi avea rostul şi locul, dar că “Altfel, apreciem cele mai multe dintre opiniile dv, unele şi inteligente şi amuzante şi pline de informaţie.” Ha?! Şi uite aşa m-am enervat nu pic. Numai. Ăăăă... oare?!

Înţeleg că vrei să mă superi, dar rupe-mi o mână, sau bea-mi o sticlă de vin, şi nu-mi strica cercurile, pentru că va fi JALE! După care mi-am făcut ieşirea de tragedie antică, acest gen de practici nefiind pe placul meu, şi acum nu mă refer numai la postările şterse, şi la uitatul de la o postare la alta a regulamentului de tine creat. Mi s-a părut de-a dreptul jenant, deloc inteligent şi total gratuit incidentul de ieri, cel cu “eu întreb, eu răspund”, sau mă rog “mama întreabă, tata răspunde!”. Trebuie să menţionez că “răspundăreţul” scienţia.ro în marele lui avânt i-a şters şi “întrebătorului” vreo două dileme existenţiale (a se citi întrebări). No, şi cu asta s-a mai încheiat o etapă internautică a Dragomarei. M-ar bate Dumnezeu dacă aş spune că nu am rămas chiar cu nimic. No, printre altele cred că am soluţionat şi problema update-ului codec-urilor de la HomeTheater, şi asta graţie unor răspunsuri valoroase.

Partea amuzantă este că azi când îmi pierdeam vremea cu o doamnă… în încercarea de a-mi activa un cont pe egradini.ro, cont cerut acum mai bine de 2 luni, ei bine azi, pe seară, găsesc la Junk-uri, spre totala mea surprindere - mă dezabonasem, deja – găsesc deci vreo 6 mesaje de la scientia.ro cu titlul “Raspunsul tau a fost selectat ca cel mai bun raspuns !” Ha-ha-ha! M-am uitat de curiozitate să văd ale cui erau întrebările şi peste cine credeţi că am dat?! Peste “întrebărici” şi peste “răspundac”! Ha-ha-ha! M-am prăpădit de râs, şi mi-am zis în gând “nice try, boys! You had your chance, now fuck off!”

Enervări mărunte. Asta a fost ieri. Azi e cu totul altceva! Asta unde dând un Google mi-am amintit de activarea mea nerezolvată, egrădini.ro?! Spanioli au un obicei, niciodată nu te lasă să raportezi/ reclami un incident exact în ziua în care s-a produs. Or şti ei şi de ce! :P Oricum, păcat de timpul pierdut aici (scientia.ro), şi oriunde pe internet ai parte de tratamente similare. De mâine am decis să citesc numai site-uri literare. Or fi ei unii autori cretinei, limitaţi din pucnt de vedere intelectual şi afectiv, imorali, frustraţi, megalomani, imaturi, însă am speranţa ca mărca poetic să fie câte unul! Oglinda literară, cu asta am să încep. Când o să am chef şi timp am să vă scriu cum nu a vrut să mă primească pe mine o tanti grasă, urâţică cu apucături tipice de neocomunist pe un site despre grădini unde “de 2-3 luni incoace s-au inscris in forum cateva zeci de persoane care au facut deja ce trebuia si acum nu au frustrari; mai mult se rup in figuri cu plantele si gradinile lor”. Nu pe am înţeles io cum să treaba cu ruptul ăsta în figuri, da’sper să fie totuşi o chestie decentă, şi deloc dureroasă, atât pentru om cât şi pentru plantă.

Am ajuns mai zilele trecute, absolut din întâmplare, pe blogul ţopârlanului ăla de Badea. Mirrrrcea Badea. Câh! Ocazie cu care am dat peste una dintre dilemele lui existenţiale “de unde dracu’or veni, bă, toţi cretinii ăştia pe blog-ul meu?!”. Chiar aşa, de unde?! (întrebă şi corul).

Eu nu am plecat niciodată de la premisa că s-ar putea ca necunoscutul cu care vorbesc, corespondez etc. pe Net sau în viaţă reală să fie cretin, de exemplu. Pentru mine sunt cu toţii de cunoscut. Acum nu ştiu ce să mai cred, pot afirma că am o vastă experienţă pe site-uri cu profile total diferite, însă oamenii sunt aproximativ aceiaşi peste tot: lipsiţi de umor, toleranţă, plini de răutate, de-o vanitate nemăsurată, ranchiunoşi. Despre inteligenţă şi cultură nici nu mai aduc aminte. Nu spun că sunt cu toţii astfel, însă din păcate predomină cei descrişi mai sus. Sau poate am eu prea mari pretenţii, sau poate nu citesc unde trebuie, pe cine trebuie, cum şi cât trebuie?! Probabil că ei ar vorbi şi mai dur despre mine, nu că m-ar interesa părerea cuiva etc.