Balconul meu, în trecut...

Iniţial am dorit să fac o paralelă între trecutul, şi prezentul, balconului meu, dar cum pe blogger.com îţi trebuie nervi de oţel dacă vrei să încarci poze, imaginea nouă fiind inserată numai la începutul documentului, indiferent de poziţia pe care i-o alegi, ocazie cu care se duc dracului toate formatările. Deci, cum nu vreau să mă mai enervez aiurea am să las pe mâine pozele mai recente.

No, aşa arăta balconul meu de la sufragerie anul trecut.

60% din flori am murit astă iarnă, în săptămâna aia cu temperaturi sub -20 de grade Celsius, asta unde nu aveam calorifer pe balcon, şi/ sau hidro/termoizolaţie. Cactusul de mai jos este una dintre victime.

Lăcustei ăsteia i-am făcut vreo 5-6 poze, cele mai reuşite au fost cele făcute din cameră.

Următorii 4 cactuşi au supravieţuit îngheţului. La un moment dat am avut mai bine de 50 de exemplare. Îndrăgesc şi cultiv varii tipuri de flori, însă cactuşii vor ocupa mereu primul loc în inima mea.

Dacă-mi închid un picuţ ochişorii le simt, încă, parfumul. Atât de inefabil delicat şi proaspăt.

Nici nu mai ştiu de când cresc cactuşi, să tot fie vreo 15-16 ani, din păcate cele mai mari şi spectaculoase exemplare le-am disctrus udându-le prea mult sau lăsându-i pe alţii să le îngrijească în lipsa mea de acasă. Oricum, în afară de mine nu se dădea nimeni în vânt după ei, dimpotrivă.

Din vreo 10-20 de muşcate curgătoare şi normale (de pe ambele balcoane) nu cred că am mai salvat vreuna. Şi erau atât de frumoase, tocmai ce le întinerisem primăvara trecută.

Până şi din cactuşii foarte lungi am pierdut, datorită îngheţului. În mod normal iarna mai ţin uşa de la balcon deschisă, dar cum în săptămâna aia în casă nu cred că am avut mai mult de 15 grade...