Of, oare chiar atât de greu să fie să faci un CD de calitate, cu toate melodiile (poeziile, de fapt) scrise corect, şi puse-n ordinea de la sfârşitul cărţii tale de poezie?!
Mă gândeam azi, că în afară de familie şi prieteni, nu cred să existe prea mulţi conaţionali contemporani care să dea bani pe-o carte de poezie. Din păcate.
Datorită unei prezenţe noi şi revigorante printre mult ignoraţii mei prieteni Triluliu – de la care am o singură imposibilă şi absolut inutilă pretenţie: fără mesaje private - mi-am reamintit o pasiune pe care-am ignorat-o în ultimele luni, asta ca să nu zic unltimul an: poezia. Nu aş putea spune care e cauza exactă. Poate prea mult timp pierdut cu filmele, poate prea multe şi prea tari pahare de real, nu ştiu... Dar era o vreme, restul vieţii mele deja trecute când aveam întotdeauna câte o carte de poezie sub pat. (Cum aveam ceva timp liber la birou citeam poezie, aşa am ajuns să citesc mai tot ce se publicase pe liternet până prin 2008). Chiar aşa, să mă uit mâine pe sub pat, bănui că o să am ceva surprize. Ha-ha-ha! Una dintre explicaţii ar fi şi faptul că acum dorm mai bine, şi mai mult ca niciodată. Unii ar încadra asta la depresie. Unii, însă nu eu.
Ascult Marta Petreu – „Scara lui Iacob”. M-am enervat un pic când am trecut poemele în format mp3, pentru a le putea pune pe Trilulilu, deoarece track-urile nu sunt demunite corespunzător.
Am vrut să copii una dintre poeziile mult mai vechi care mi-au făcut să-mi îndrept atenţia către Marta Petreu. Ştiu şi unde o citisem, numai că ce să vezi, nu am găsit-o acolo unde ar fi trebuit să fie, adică lângă restul cărţilor de poezie! [S-ar putea ca ea să fie într-adevăr sub pat].
Coborarea Ingerilor
Nu există iubire. Slavă ţie: nu mai există. Există
numai gura asta spurcată a mea care spune
cuvinte: bucurie tandreţe dragoste dimineaţă
sens lumina iarba plăcere
Dar pe lume există numai cruzime
şi ploaia asta de sânge
hemoragia asta întunecată a ta
Oho! degeaba plouă cu sânge: nouă nu ne mai pasă
în zadar ne faci semne
Nu există iubire Domine nu
Noi suntem pe de-a-ntregul ai tai
Oho! ai tăi umblăm prin stratul negru de sânge
ca prin iarba de toamnă cu brumă
Suntem ai tai Domine. Cad din cer
ca niste fulgi care latră
câinii tai. Ninge cu javre
Urlă la stele boturi flamânde de câine
Da. Suntem ai tăi. Tata. Hulim în numele tau:
facă-se deci voia ta de călău
Eu sunt Marta. În genunchi ma aşez. Întind grumazul. Amin.
(Marta Petreu)
PS: ... în multele ore pe care le dorm, visez, şi visez şi visez. Printre altele, din ce în ce mai des visez că mănânc, orice în afară de pepene şi salată de legume (ha-ha-ha!), că sunt pe munte – azi-noapte i-am visat chiar şi pe Iulian şi Sorin, în Făgăraş -, că iar am bube (ha?!). Nu ştiu cum se face că, în ciuda faptului că mă gândesc la cartea pe care-o citesc nu visez mai niciodată continuarea mea a poveştii. În concluzie: colecţia mea de frustrări creşte de la o zi la alta. Să mai zic că mă uit din ce în ce mai des şi mai visătoare la sticele de vin, spunându-mi: ori eşti masochistă, ori eşti tâmpită!! Am mai făcut cadou din ele. Da’totuşi să le dau chiar pe toate?! Flavonoidele şi resveratrol meu iubit!
Aoleu, uitam link-urile din Marta Petreu! Uff… şi evident Trilulilu nu mai funcţionează. Nici măcar versiunea veche, că cea nouă, aflată în curs de testare, e varză complet. Cel mai tare mă amuză lipsa feedback-ului la problemele pe care tot ei te roagă să le sesizezi. Nu înţeleg de ce mă mai agit… No, da’stai s-ar părea că acum merge. Ufff… greu tată, greu!
http://www.trilulilu.ro/Dragomara/0b4e5c1f62f2b8
http://www.trilulilu.ro/Dragomara/bdded916a1220d
http://www.trilulilu.ro/Dragomara/ce952fafd0f1fc
http://www.trilulilu.ro/Dragomara/32b8bbeadf6c61
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu