Amestecate. Epuizate. Isterizate. Înfierbântate.

Aşa sunt gândurile, faptele şi celulele mele. Mi-e cald, ceva foame, mă cam doare capul şi sunt un pic isterică. Doar un pic, pe bune! :P De parcă aş putea fi şi altfel?! Da’ce vină am io că mă enervează atâtea, mai exact atâţia?! Ca de exemplu:

• Petuniile pe care trebuie să le ud şi curăţ de florile uscate din 2 în 2 zile; mă doare mijlocul de cât mă spânzur peste pervaze, şi asta nu ar fi nimic dacă ar fi toate ghivecele demne de îngrijirea pe care le-o acord. Cred că trebuie să scriu cel puţin un tratat despre petunii, şi chiar aş fi vrut să o fac însă nu ştiu unde am salvat mare parte din pozele pe care le-am făcut acestui factor de stres. Am căutat vreo juma de oră, inutil, drept care m-am enervat şi mai rău, dezordinea din PC o întrece pe cea din cap;
• Mai mult decât petuniile mă enervează vecina de la etajul patru, cea care şi-a pus scugerea de la aparatul de aer condiţionat exact într-unul din ghivecele mele, şi drept urmare o bună parte din pământ sare constant sub formă de noroi pe geamurile, pervazul şi pe zidăria balconului, cea atât de albă, şi-al dracului de scumpă, acum vreo două luni. Vecina e din Bucureşti, stă la noi în bloc de vreo 4-5 ani, şi lucrează, nu ştiu prin ce miracol, la Primărie. Am rugat-o să pună – aşa cum se obişnuieşte – o ţeavă de pexal şi să mute furtunul de evacuare cu 10 cm mai în exteriorul balconului. Tipa mi-a ţinut o prelegere cum că apa aia e foarte bună pentru flori, că io nu am habar să le îngrijesc! Ha?! I-am mai explicat o dată ce vreau, insistând pe „dacă apa e bună pentru fori, te rog să o ţii pentru ale dumintale, pe ale mele le îngrijesc aşa cum ştiu eu”! Nu am avut niciun succes, vecina a pus aceeaşi placă, chestie care m-a lăsat perplexă; că e complet idioată ar fi fost ultimul lucru la care m-aş fi gândit. Cum nu vreau să mă enervez, mi-am propus ca la prima nouă întâlnire să o invit la un zugrăvit, spălat de gemuri, plantat şi îngrijit flori, ce mama „Masi”, vorba unei frumoase!
• Şi evident ca tacâmul să fie complet, beţivanul de la 3 scutură sacul de la aspirator pe balcon, şi dacă mai spun că are şi-un amărât de câine, de care vrea să scape, şi care-şi face veacul mai mult pe uşa mea, câine căruia nu i-a făcut baie cu anii, deci pute de mori. De vreo două-trei ori am cules părul animalului de prin petuniile mele, cele care au frunzele atât de aspre şi de dese, cele care ale căror delicate flori o săptămână şi-au schimbat mirosul, de mai-mai să-mi pun mască când le îngrijeam. Mai nou am găsit peşte şi solzi de peşte. Acum aştept, cu nerăbdare, prezervativele, folosite, evident! Să mai spun că vecinii mei sunt oameni cu educaţie?! Nu mai spun... [stau cu geamul deschis la dormitor, şi de-aici simt mirosul pământului reavăn, nici nu vreau să mă gândesc cât suferă bietele plăntuţe, apa aia rece le-a distrus tulpinile şi rădăcinile, cred că deja mă urăsc acuzându-mă de genocid… floral. Ufff…].

Când o să am mai mult chef am să vorbesc despre hobby-ul ăsta în care-am investit atâţia bani, energie şi timp. Mi se par strigătoare la cer prostia, nesimţirea, lipsa de respect pentru munca şi bunul altuia, îmi vine să-i dau pe amândoi vecinii cap în cap, şi eventual să-i trimit să trăiască-n bordei, unde chiar nu le mai pot face educaţia, la 40, respectiv 50 de ani cât are fiecare.

Nu ştiu de unde dracului să mai tai, ca să-mi pot face streaşina ai, care cică ar costa 250 de euro numai la balconul de la sufragerie, şi apoi trebuie să mă rog de aia de la etajul doi să mă lase să o prind de balconuil ei! După care am să-mi fac cea mai completă asigurare, unde mi s-a luat dracului de atâtea inundaţii şi mizerii.Dacă mă gândesc la câţi bani am dat pe ghivece, flori, pâmânt, îngrăşeminte, insecticid dau în depresie şi plâng o săptămână, după care constat că aş fi putut pune toată streaşina şi-mi mai rămânea şi de-o sticlă cu vin!

Oare de ce-o fi făcut Dumnezeu oameni proşti, nesimţiţi şi răi?!
----------------
Amestecate: sentimentele şi gândurile.

Epuizate: forţele mele; m-a terminat săptămâna asta de ieşit pe stadion zilnic.

Isterizate: stare de echilibru, tată! :P Ce explicaţie mai vrei?! :D

Înfierbântate: după ce-am stat mai bine de 2 luni cu aparatul de aer condiţionat în mijlocul camerei, pentru că nu aveam bani să-l montez, după ce-am dat cu 150 de lei mai mult decât acum 2 luni, mă rog unde chipurile au pus alte ţevi, mai lungi, acum nici nu pot să-i dau drumul când sunt în cameră, pentru că oricum l-aş regla îmi bate în cap/ spate. Ca să nu mai zic că atunci când merge, că mai funcţionează când umblu eu creanga, trebuie să umplu casa de prelungitoare, pentru că al meu scump tată nu ştiu ce dracului a făcut când a schimbat panoul electric, şi toate prizele şi becurile din casă sunt pe o singură siguranţă cu toate că panoul are vreo 6! L Noroc cu ideea mea, cea de a pune circuit separat pentru maşina de spălat/ aerul din dormitorul mare. Dacă mă gândesc bine, cred că am să-mi încep lista crimelor cu Ăl-bătrân, asta după ce-am să termin de jucat, pe viu, în toate filmele cu proşti. No, şi acum sunt foarte calmă şi relaxată. Mă duc să-mi încălzesc o cană cu lapte. [Când pornesc cuptorul cu microunde declanşează UPS de la PCul din dormitor!! Şi tot aşa! Casa asta, ţara asta, oamenii ăştia, viaţa asta or să mă termine înainte de-a mă fi distrus eu însămi. Eh, asta da, solidaritate! Asta da, performanţă! :D]

PS: România Muzical e porţia constantă de fericire nocturnă; dacă mi-ar aduce-o şi pe Anca Romeci înapoi, şi-a ei "Profesiune jazzman"... aş fi fericită şi-n pauza de masă!! :-))