Nu aveam de gând să scriu despre asta azi, dar cum tot sunt în faţa PCului de mai bine de o oră citind şi căutând produse naturiste VitaCrystal mai ieftine decât pe site-ul firmei, mi-am citit şi corespondeţa de pe CineMagia.
Unde dimineaţă am văzut că ŞtefanDo l-a banat pe nartip, afirmând public că el ar fi clonă, cu toate că ştie foarte bine din analiza IP-ului şi nu numai, că această afirmaţie nu e adevărată. No, am trimis link-ul cu blog-ul lui nartip câtorva useri care au postat pe topicul „Reproşuri pentru moderatori”. Am făcut asta deoarece am fost foarte curioasă de reacţia lor, şi mi s-a părut un mod facil de a cunoaşte câteva caractere umane. Primul care ar fi trebuit să facă totul pentru a-şi recunoaşte şi îndrepta „judecata de valoare” ar fi trebuit să fie Windom, cel care inventase această minciună. Evident că tipul nici nu a catadicsit să răspundă la mesaj, darmite să inteprindă ceva! Şi aşa nu aveam eu o părere prea bună despre ardeleni, însă mulţumită lui Windom ea a mai coborât cu o treaptă, şi asta după ce-i spusesem ieri că cel mai mult la un bărbat apreciez inteligenţa şi caracterul. Oricum, ar trebui să fiu mândră de mine că l-am citit bine, însă nu asta era ideea, într-o vreme chiar l-am simpatizat.
Şi asta e lista aproximativă a celor cărora le-am scris:
Aş vrea să spun că mă simt dezamăgită, însă-mi amintesc de ceea ce-a afirmat Adriana despre raci: „ei se simt aşa cum vor să se simtă”. Singurul care m-a dezamăgit – poate unde era şi singurul care conta – a fost Windom. Ştiu că există atâtea explicaţii raţionale pentru un caracter deficitar, că aş putea-o alege pe oricare dintre ele, însă asta nu ar schimba cu nimic realitatea, şi încă nu trăiesc numai în realitatea mea. M-am tot gândit azi-noapte şi mi-am spus că trebuie să iau numai partea bună a lucrurilor, şi anume cea în care am mai descifrat încă un caracter, cel al lui Windom. M-am supărat atât de rău aseară pe el, unde el a fost cel care a stârnit incidentul în discuţie, afirmând că nartip este o clonă, după care tipul a făcut ceea ce era şi firesc după citirea reacţiei mele, şi anume m-a reclamat. No, asta s-a întâmplat pe la 12 şi ceva, când am ajuns eu acasă, pe la 21 şi ceva, am constat că existau câteva excepţii care luaseră atitudine faţă de decizia lui Ştefan. Singura atitudine pe care aş fi vrut să o văd ar fi fost a lui Windom, cel care stârnise scandalul. Şi am văzut-o pe la 22 şi ceva, când tipul după câteva ore de stat on-line şi după o stategie de om laş s-a trezit să-mi ia apărarea IMEDIAT după ce-i trimisesem un mesaj în care-mi exprimam toată „admiraţia”. NU ştiu ce m-a deranjat şi dezgustat totodată mai mult: faptul că i-au trebuit ore şi postările altora pentru a-şi spune o părere pe care se presupune că ar fi avut-o din totdeauna, sau mesajul de după, în care-mi spunea ce-a scris şi că a şters acea postare după ce eu l-am „complimentat”, DE PARCĂ MI-AR FI REPROŞAT CĂ AR FI FOST CORECT NUMAI PENTRU MINE. No, ăsta este un gen de atitudine ţăţească pe care l-am detestat toată viaţa. O decizie înţeleptă ar trebui să fie luată conform unor principii, ci nu unor simpatii temporare. Am luat – şi nu regret – de câteva ori apărarea lui Halebardu şi a lui PK, şi asta nu că i-aş fi plăcut în vreun fel pe vreunul dintre ei, ci pentru că aşa îmi dictau convingerile mele. Faptul că m-am înşelat de câteva ori nu-mi scade nicidecum valoarea crezurilor, ci doar mă lasă să sper atât cât pentru a nu deveni negativistă, că data viitoare voi avea dreptate, şi va fi mai bine.
No, într-adevăr alte măşti, aceeaşi piesă.
PS: Mi-au plăcut câteva reacţii – şi acum nu mă refer numai la forum - asta poate şi unde au fost total neaşteptate, şi anume: anaemona, soX, corinka, rvn. Cât încă mai poţi fi surprins plăcut nu e chiar totul pierdut, păcat nu au făcut-o tocmai oamenii la care ţineam.
PS1: mă simt bine, unde nu am nimic să-mi reproşez, sau aproape nimic în afar pretenţiilor de la ceilalţi. :P
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu