Calea dragostei şi-a morţii peste care treci o dată

Calea dragostei şi-a morţii peste care treci o dată...

Evenimentele despre care am să scriu în cele ce urmează s-au petrecut acum mai bine de un an. Acum aproape o lună am simţit nevoia imperioasă de a scrie despre ele. Întâmplarea a făcut ca în zilele imediat următoare să privesc o fotografie, una absolut decentă - la restul nemaiprivind de ceva ani - singură fotografie care mi-a readus în minte şi suflet imensul dispreţ şi dezgust fizic pe care-l simt acum – şi în majoritatea timpului meu conştient – pentru acest om, drept care am ezitat în a-mi urma prima pornire, cea în care decisesem că este corect să le spui celor cu care vii în contact ceea ce simţi, mă rog, în cazul meu, ai simţit pentru ei, la un moment dat. Deci, hai să ne întoarcem în timp. Personal nu cred că sentimentele trebuie musai mărturisite, simplul fapt că ele există le face mult mai publice decât o ordonanţă de urgenţă, de exemplu, bine ştiut fiind faptul că putem ascunde multe, mai puţin ceea ce iubim, sau detestăm.

Foarte pe scurt, acum aproape o lună am vrut să spun doar atât: ce mult te-am iubit, acum mai bine de un an, atunci când m-am recunoscut în cuvintele tale – însă în niciun caz numai pentru asta. Ce mult te-am iubit atunci, în fiecare cuvânt, din fiecare frază a fiecărei cronici care-mi dezvălia un om cu totul nou, sensibil, atent şi timid, un bărbat îndrăgostit. De mai bine de un an mă ţin să te întreb: de cine anume ai fost îndrăgostit, anul trecut, la Cannes?!

Ştiu că totate astea nu mai au absolut nicio importanţă acum, şi categoric pentru tine nu ar fi avut nici atunci, însă acum aproape o lună am simţit nevoia să-ţi spun: ce mult te-am iubit, ce mult te-am iubit! Aş vrea să pot izola în timp, şi-n propria-mi memorie, momenetele acelea, şi să mă pot întoarce, numai eu singură, să le retrăiesc ori de câte ori simt nevoia, ca şi cum n-ar exista alt trecut, prezent şi sumbru viitor.

„Calea dragostei şi-a morţii peste care treci o dată” este titlul fascinant al unei cărţi care mi-a urmărit la un moment dat copilăria. Când mai m-am mărit am aflat că era vorba doar de-o banală poveste despre dragoste şi război. Cea care m-a intrigat, asta evident după titlu, a fost intrebarea dacă această cale se poate străbate şi-n sens invers, şi de câte ori?! No, tu ce părere ai?!