Somnic dulcic, bebelule! Dormi, dormi în pace, dragostea mea, tuşi mai are încă o viaţă de urcat până la etajul trei. No, fii sigur că am să-ţi "reproşez" cu vârf şi îndesat până la majorat, că ai dormit când am făcut prima dată pe tanti Crăciuniţa, îngeraşule.
Am fost să cumpăr bere, şi câteva cutii de mascarpone pentru că am de gând să fac, duminică, un tiramisu, pentru colegi. Supermarketul arăta de parcă tocmai ce-ar fi fost călcat de lăcuste. În perplexitatea mea era mai-mai să uit de mascarpone, fiind iremediabil vrăjită de singurul urs alb de pluş rămas pe raft. "Tipul" avea aproape un metru înălţime. Mi-a căzut cu tronc imediat, Marele Alb. Dar cum am învăţat din cărţi, că e dovadă de uşurătate să cedezi din prima, m-am mulţumit doar cu câteva îmbrăţişări rapide, asta şi unde-i cumpărasem deja de aproape o lună cadoul de Crăciun, lui Erik. Sperând că e doar un coup de foudre am dat câteva ture, inutile, finalizate, evident, cu înrudirea temporară cu marele pufos.
În drum spre casă mă gândeam că aş fi o mamă excelentă, şi asta nu unde puilor mei nu le-ar lipsi nimic din punct de vedere material, unde nu am nicio problemă să renunţ la micile mele comodităţi, dacă le pot spune astfel, pentru a le face lor pe plac. Ştiu că nu e în regulă, însă cu greu mă pot abţine să nu-i cumpăr lui Erik toate jucărele pe care le văd. Ăsta e unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit acest an, plăcerea de-a dărui dizolvă încet-încet satisfacţia de-a poseda. Nici nu mă gândesc câte mi-aş fi putut cumpăra pentru mine însămi cu banii pe care-i dau pe nimicurile lui, sau că părinţii lor au bani pentru a-i oferi de o sută de ori mai mult. Contează numai ce pot face eu. etc.
Oricum, abia aştept să mai crească şi să-i umplu mintea cu ceea ce iubesc eu mai mult, dar a cărui valoare doar timpul mi-o şi i-o va spune.
Aaa... că uitam: dragă Moş Crăciun de ziua mea vreau un Erik numai al meu, al meu, al meu.
No, şi aşa arată, mai nou, îngeraşii...
Da'ce crezi tu tuşi, că o să stau toată viaţa pe burtică?!
Tuşi mi-a cumpărat omida asta hidoasă. Oare ce-o fi fost-n capul ei?! :D
La câte poze i-au făcut omidei ăsteia, ai mei m-au convins să-i cumpăr toată familia. :P
Cu privirea asta verde, garantat o să dau gata toate fetele!
El este Marele Alb. (Mâine, când Erik va fi treaz o să facem şi ceva poze de familie. Sper.)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu