A Bunch Of Lonesome Heroes

“Nimic nu se schimbă niciodată” aşa ar fi trebuit să se numească fila de azi, numai Leonard Cohen e de vină pentru această schimbare de titlu, asta nu că nu m-aş fi zărit printre eroii aceia de la marginea drumului, cei care intenţionează să-şi spună povestea înainte de-a se transforma-n aur. Categoric Leo e un mare poet.

Dar să revin la subiect. M-am întrebat azi, unde am constat că ŞtefanDo îmi tot şterge semnătura electronică de pe CineMagia, semnătură care duce spre blogul meu, m-am întrebat deci care e rostul cărţilor, muzicii, artei, culturii într-un cuvint?! Care e sensul trecerii prin timp şi al maturizării intelectuale şi morale?! Oare se produce ea întotdeauna?! Ce anume îl face pe un om mai bun, mai onest, mai moral, mai uman?! Ce ne face conştienţi de greşelile noastre?! Ce şi cum ne trece dincolo de înţelegerea şi acceptarea propriei greşeli îndreptându-ne iremediabil spre corijare?!

Încep a crede că evoluţia e posibilă, dar adesea improbabilă, şi că ea este un privilegiu la care nu accedem cu toţii. Şi acum nu sunt prea sigură că asta se datorează numai intelectului nostru, spiritul are un rol mult mai mare decât aş bănuit eu.

Nimic nu se schimbă în bine, aproape niciodată. Oamenii devin mai buni, mai toleranţi, mai morali şi mai deschişi spre partea spiritual numai în cărţi şi filme. În viaţa reală fiecare face eforturi supraomeneşti de a-şi ascunde micimea sufletească şi sărăcia minţii prin fapte care nu fac decât să le confirme “valoarea”. Ăsta e şi cazul lui ŞtefanDo, cel care se identifică cu CineMagia, şi se simte vexat (pentru ea) de acuzaţiile pe care i le aduc NUMAI lui! Ha-ha-ha!

Nu cred că am să apuc ziua în care am să-l pot privi în ochi, ca pe un bărbat, pe tipul ăsta. E ca şi cum el continuă să involueze intelectual şi fizic, continuu, în ochii mei, în ciuda evidentei mele dorinţe de a-l vedea atins de maladia maturităţii. E un paradox, cu cât vreau să-l înţeleg, accept şi respect mai mult, cu atât îl găsesc mai imatur, ilogic, nesincer şi rău-intenţionat.

Mi s-a spus de zeci de ori să nu aştept nimic bun de la nimeni, să nu mă încred în nimeni, pentru că toţi te dezamăgesc mai devreme sau mai târziu. Mi se pare corect, de bun-simţ şi moral să-i văd, percep şi judec pe ceilalţi ca pe mine însămi. E de-a dreptul traumatizant să-i descoperi pe ceilalţi nesinceri, rău-voitori, malefici, când tu ai vrut ca ei să fie doar asemenea ţie. Nu am înţeles niciodată sensul expresiei “ia-i pe ceilalţi aşa cum sunt”! Da’cum sunt ei, frate?! Cu cine, şi cu ce să-i compar dacă nu cu mine însămi?!

După prima şedinţă de acupunctură sunt aproape în acelaşi stadiu, dacă nu mai rău, acum mă doare constant urechea stângă şi zona din spatele ei, dar cum ştiu că psihicul are un rol decisiv în toate terapiile am credinţa că în timp, după încă câteva şedinţe voi fi mai bine. Oricum, cred că acum o să pot cel puţin plânge; nu credeam că am să trăiesc să pot spune că am avut dureri atât de mari încât nici nu am putut să plâng. E şi asta o tragedie! Mi-am propus să nu mai citesc nimic pe tema asta, şi nici să umplu formurile site-urilor de specialitate cu avatarurile mele, nici nu vreau să-mi mai amintesc durerea pe care-am simţit-o citindu-i pe alţii. Categoric empatia e unul dintre darurile pentru care nu-i mulţumesc lui Dumnezeu, nu încă.

No, mă duc să umplu cada cu apă, să torn un kg de sare, să o mai sărez încă un pic cu lacrimile mele, după care o să întorc la istoriile celor din 348 î.d.C.

Şi asta e melodia lui Leo: http://www.trilulilu.ro/dorobanti/35c4457589e9dd

A bunch of lonesome and very quarrelsome heroes

were smoking out along the open road;
the night was very dark and thick between them,
each man beneath his ordinary load.
"I'd like to tell my story,"
said one of them so young and bold,
"I'd like to tell my story,
before I turn into gold."
But no one really could hear him,
the night so dark and thick and green;
well I guess that these heroes must always live there
where you and I have only been.
Put out your cigarette, my love,
you've been alone too long;
and some of us are very hungry now
to hear what it is you've done that was so wrong.

I sing this for the crickets,
I sing this for the army,
I sing this for your children
and for all who do not need me.
"I'd like to tell my story,"
said one of them so bold,
"Oh yes, I'd like to tell my story
'cause you know I feel I'm turning into gold."

Trebuie să fac ceva cu PCul ăsta, iar am atins “sleep”-ul şi nu am mai reuşit să-l repornesc, cu toate că l-am aspirat şi-am consumat o juma de cutie de beţe pentru urechi curăţând ventilatorul de la microprocesor, tot scârţie-n draci şi nu reporneşte nicicum după “reset”. Evident că iar m-am enervat, trebuie să fi greşit groaznic în alte vieţi, de am parte-ntr-asta numai de incompetenţi. Of, of, of! Vai de steaua mea! J

Mulţumesc cititorului meu fidel, Nartip, pentru sfaturi. Legat de acupunctură am zâmbit un picuţ citindu-te, mi-ai amintit de Aurora, încă una dintre poveştile care trebuie cândva spunse.