Iarna pe strada mea

Sâmbătă, 19 decembrie 2009, ora 11:00

Pe strada mea maşinile se întrec care să deszăpezească mai repede

Hmm... să o iau pe aci, sau să cobor scările?!

Şi aşa arată parcul

Ţurţurii de la fosta Pizzerie Casano, se pare că a fost destul de friguţ azi-nopate

Hai, unu, doi, trei şi împinge, băăă, când îţi spui!

Toată partea de nord a copacilor era un scut de gheaţă, unde mai întâi a plouat, după care a îngheţat, ca în final să şi ningă.

Era mai greu de mers pe trotuar, mă rog nu pentru mine, cea echipată de munte. :-)

Imaginile astea sunt identice cu cele pe care le-am văzut săptămâna asta într-un film, "Furtuna de gheaţă"

Nicicând frunzele îngheţate ale arţarilor nu au cântat asemenea unei imense orichestre de... macaroane agitată de un bucătar nepriceput! :-)

Gheaţa a câştigat deja bătălia cu ultimele frunze de arţar. Evident, eu am ţinut cu arţarii! :D

... şi bisericuţa noastră maramureşeană

Regele măr, numa'572 de grame! Plezneşte de sănătate, nu?! :-(

Căzută la datorie, doamna Frunză.

Arţarul îngheţat.

...oh, da, se apropie într-adevăr Crăciunul.

Escavatorul "multitasking".

Ger mare; până şi proiectoarele au plâns.

Scutul de gheaţă.

Pârtieeee!

Spre casă.

Macro cu frunze de arţar şi gheaţă.

...eh, sunt aci de... 280, 290 de ani, şi chiar nu pricep de ce se agită toată lumea, asta e una dintre cele mai neînsemnate ninsori din viaţa mea! Vaaai, ce zi plictisitoare!!

Deci, repet: "nu-mi place când te fâţâi în leagănul ăla şi picioarele-ţi zboară prin aer ca o săgeată! Ţi-am mai explicat de zeci de ori: în viaţă e musai să rămâi cu picioarele pe pământ, fată dragă!

... ăăă ce ziceai că avem la masă, evident după zăpadă?!

Soarele rotund şi palid se prevende printre nori; Ca un vis de ţinereţe printre anii...

Let's play!