... şi mi-am luat inima-n dinţi şi-am sunat-o pe cea mai nouă Mirelă. De obicei nu am probleme să vorbesc cu necunoscuţi, mă rog, nu atâta vreme cât le văd ochii. Carevasăzică m-am fâstâcit, mai exact blocat, şi după ce o voce de femeie s-a hotărât să-mi răspundă la telefon nu am mai putut perora decât numele meu, că am citit articolul în Jurnalul Naţional, că o admir foarte mult pentru ceea ce face, după care am rămas fără cuvinte, însă creieraşul m-a salvat şi de data asta, drept urmare am cerut o adresă de e-mail, în scris nu-i musai să fii spontan, nu că lipsa de reacţie ar fi o chestie care mi s-ar putea reproşa-n viaţa reală, ba dimpotrivă.
Şi uite-aşa i-am scris Mirelei despre tembelismele mele curente, realzând că femeia are nevoie de bani, ci nu de sprijin moral, sau de promovare pe un blog („sensibilizarea opiniei publice” – no, la cum scriu cred că ar trebui să intru în politică, aş fi singura cretină care crede ce spune/ scrie). Deci nu sunt mândră de mine, mi-aş fi dorit să fi venit, ca prin filme cu ditamai cecul, sau să pot face EFECTIV ceva pentru ei. Mă rog, nu că, cuvintele mele n-ar valora nimic, dimpotrivă, ele sunt poezie, însă poezia e numai pentru suflet, iar majoritatea dintre noi avem numai nevoi trupeşti. Offf!!
Acum ascult Florin Chilian. Când să scriu mesajul către Mirela am realizat că nu am subiect, am avut o aşa străfulgerare cu versul ăsta din „Să nu ucizi”: Trebuie să ştii că nu eşti singur (e un drum deja făcut). Încep a crede că sunt mai spontană decât mă ştiam. J
Am făcut câteva zeci de poze azi, constatând cu mare plăcere că cineva mi-a schimbat setările, şi că nu pot face absolut nicio poză macro, camera focalizându-se pe orice numai pe ce este aproape nu, nu cred că au ieşit clare nici măcar pozele făcute fără zoom, nu contează stările pe care le fac, SCN – scenary ceea ce eu folosesc curent, sau/şi auto – setare pe care-o folosesc din an în Paşte. M-am enervat la culme, şi-am încercat să aflu cine mi-a folosit ultimul aparatul, după care mi-am amintit de taică-meu şi de pozele de 1 mai, de faptul că are şi el aparat foto, unul mult mai performant, îmi vine să mă duc să-i dau cu el în cap, în afară de butonul wide/tele şi de cel pentru focusare şi executarea efectivă a pozei nu ar fi tb să facă nimic, şi dacă nu i-aş fi arătat de nşpe ori. Etc. Niciodată nu am setat manual diafragma etc, registrele SCN, auto şi macro îmi sunt mai mult decât suficiente. Cu trepied 48x zoom e destul de clar, azi până şi zoom-ul optic, 12, a ieşit de nevăzut. Azi am realizat de ce pozele lui, cei 10 mpixeli şi zoom-ul optic de 18 nu-s de calitate. L
Salcâmul - mai nou aşa arată marco-ul meu. :D
Simbolul Canadei - arţarul + sâlp autohton. :P
Habar n-am ce este ăsta! Aduce a castan, nu?
Macro.
Stânjenei.
Separaţi de un gard, dar totuşi împreună.
Radu şi Gelu, puştii din parcarea de la supermarket. ["tanti azi n-ai mai venit cu rolele?". "Nu. Ce vreţi să vă iau de mâncare?". "Ce vrei matale, ne place orice".]
Andreea - bebic adormit.
"Să nu ucizi" - Florin Chilian
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu