Despre cu totul altceva

Fila de azi ar fi trebuit să se cheme „ţara mea de Glorii, ţara mea de proşti” sau „despre prostia din spatele CineMagiei”.

Îmi sunt mâinile atât de aspre încât simpla conştientizare că ele aparţin acestui trup, mă doare, darmite atingerea tastelor.

Sunt mai bine de 5 luni de când nu am mai accesat acest blog, nu că nu ar fi fost ceva zeci de dăţi în care am dorit să o fac, însă am fost prea obosită, sau pur şi simplu, vorba bunică-mii, am pregeat. Faptul că unul sau altul mi-a repoşat lipsa de activitate m-a făcut să REconştientizez că de fapt scriu doar pentru mine, şi că sunt aproape sigura care mă şi înţeleg.

Ascult Ayo, în sufragerie, pe HomeTheater. Ayo şi Carmela. De la o vreme am probleme cu sunetul, în sensul că parcă acuitatea mea auditivă a scăzut un pic. Pardaoxul e că reuşesc să-mi aud şi diferenţiez mobilul de foarte departe, însă cu TVul/ DVDul problema stă cu totul invers, adică obişnuiam să merg cu volumul la minim, atât de tare mi se părea sunetul, mai nou, sunetul decodorului Dolce este aproape la maximum, iar cel al DVDului la jumătate. Vreau să cred să e doar oboseala de vină, unde radioul şi Carmela sună încă la fel. J

Evident că acum, când scriu, senzaţia că ceva e în neregulă cu sunetul din urechile şi/ sau din mintea mea e şi mai acută.

Mai înainte, tot butonând la telecomenzi, evident negăsind un sunet pe placul urechii mele, mi-am amitit de C.V. Am avut pentru câteva secunde reprezentarea (pur personală) a ceea ce ar ttrebui să-nseamne a-ţi pierde treptat auzul. Evident că io n-am nici pe dracul, unde România Muzical o aud, simt şi trăiesc mai bine ca niciodată, probabil că mintea mea încearcă doar o prioritizare a sunetelor, poate că ea vrea doar să-mi câştige ceva mai mult timp pentru ceea ce este cu adevărat important. Probabil.

No, am vrut să ascult Ayo la PC, mi-au tb 10 minute de căutări pe 5 drivere, şi ceva mai multă hotărâre pentru a nu da un „format”, unde nicăieri nu găsesc nimic, unde mai mereu mut şi şterg etc. Iar m-am enervat.

Cred că am să-mi schimb adresa blogului, sau am să-l trec pe privat. Nu cred că mai pot suporta şi cretinismele celor pe care deja îi cunosc, nu că nu m-aş REREREconvinge periodic că nimeni nu citeşte pe nimeni, nimeni nu înţelege pe nimeni, nimeni nu iartă pe nimeni, nimeni nu ajută pe nimeni, nimeni nu iubeşte pe nimeni. Ayo spune că dragostea poate să moară, dar şi că s-ar putea să crească. Oh, da, în altă viaţă.

No, asta fu tot. Am să-mi pun nişte muzică bizantină (obsesia mea cea mai recentă), şi-am să visez cu ochii deschişi, pe canapea.

Câteva dintre preferatele mele Byzantion: Cine este Dumnezeu?! http://www.trilulilu.ro/trilurica/bf1f5b8432d6a2 chiar aşa, cine?! Încă una şi mă duc: Cu noi este Dumnezeu http://www.trilulilu.ro/trilurica/f8ee066a9cf61b