N-am chef azi.

N-am chef de scris de mult mai mult decât azi. Afară e lună plină. Oarecum mă doare capul. Am mâncat un mango care uitase să fie aruncat la gunoi, în supermarchet, şi totuşi mirosea atât de delicios. Toată ziua m-au usturat ochii, asta ca să nu zic că majoritatea timpului nu am văzut nimic, din cauza noii creme de ochi. Orhidica nu e nici ea mai fericită; ieri i-au căzut ultimele flori şi acum artată ca o ikebana incompletă. Nu am mai vorbit demult cu ea. Nu am stat jos decât cât am mâncat, şi-am scris 5-6 postări. Am făcut un pic de curăţenie pe balconul de la dormitor, am scos toate florile afară, i-am schimbat locul, după ce i-am făcut băiţă şi Carmelei. Nu am absolut nicio satisfacţie după atâtea oare de „bubulina gospodina”; mâinile mele sunt mult mai aspre, şi de la Domestos miros ca dracu. Trebuie să mă mobilizez şi să mai dau din flori, nu că nu le-aş iubi, însă îngrijirea lor îmi mănâncă o groază de timp, nu mai vorbesc de spaţiu.

În grădină miroase ca-n rai. Au înflorit ambii tei. Dacă n-ar fi atât de greu, mâine mi-aş muta balansoarul pe trotuarul sub tei, şi-aş citi.

Leman mi-a reamintit azi că noi racii, mă rog eu, că ea e Leu, eu sunt tot timpul nemulţumită, şi că nu mă pot bucura din toată inimă, trebuind să cârcotesc nonstop. Ok, carevasăzică să nu cârcotesc. Există totuşi ceva care mă face aproape fericită. Cărţile. Şi muzica la HomeTheater-ul care după ce l-a montat ăl-bătrân pe perete iar nu mai merge, mă rog receiver-ul şi cele 3 boxe din spate. Mă simt ca-ntr-un film tembel, adică mă văd foarte calmă, suportând cu stoicism, rezolvând nimicuri cronofage, şi totuşi atât de clocotind înăuntru. Clocotind de furie şi de indignare. Nu ştiu cum mama naibii se face că pe ce-mi doresc mai mult ceva, pe ce studiez piaţa, fac eforturi serioase pentru a achiziţiona scula respectivă după care constat că iar am dat banii aiurea! Dar să trecem peste, că iar mă enervez.

No, am setat aparatul foto al celor bătrâni, Nikon Coolpix P80, 10Mb, 18x pe SCN la rezoluţia maximă, am vrut să văd ce poate. Nu am apucat să-l întreb pe tata dacă a micşorat dimensiunea pozelor după ce le-a descărcat, pentru că nu e niciuna mai mare de 3Mb. Rezoluţia m-a dezamăgit, însă recunosc că zoom-ul de 18x chiar există.

No, mai jos sunt câteva poze făcute cu Nikon-ul. Am descărcat de pe Net săptămâna trecută mai multe lecţii despre fotografie; am de gând să abordez mai serios hobby-ul ăsta. Duminică vroiam să plec cu Răsturnica la Sf. Andrei, însă Iulian a zis să mergem la Capidava/ Topalu şi să ne întoarcem pe la Hanul Morilor, pe E60. Eu chiar îmi făceam probleme cum să-mi car trepiedul până la Sf. Andrei. Cu Iulian nu se pune problema fotografiatului. Încă un motiv să plec singurică. J.

de când am prelungit abonamentul la Internet, cu încă 2 ani, drept bonus conexiunea mai mult cade decât merge, fir-ar mama ei a dracu de viaţă! şi mai zici să nu te enervezi. e a 2 oară când încarc aceeaşi poză. :-(((

coborând de la Mânăstirea Turnu.

vitraliu în Mânăstirea Cozia (poze făcute de mama :P).

Oltul povestind muntelui (aci artistu' fui io).

Schitul Cozia, ăsta zoom optic! :-)

Călugărul care a conchis că glumesc după ce l-am întrebat "mă spăl în Olt, sau aştept prima ploaie?!" :-))

Dealul Negru nu mai era chiar atât de negru!! de-a dreptul fantastic preţul la cireşe. 25lei/ kg.