Ascult Manu Chao. Din nou. Mă întreb cum pot fi lacrimile de aur? Probabil cele de fericire aşa vor fi fiind. N-am plâns încă asemenea lacrimi. [nu am mai luat calciu, nici că am mai băut seara, lapte, drept urmare iar am crampe musculare şi dureri de imină, la propriu, vorba lui văru’Iri].
Mă simt ca într-un film. Mă văd pe mine însămi, ştiu ce-ar trebuie să fac, să scriu, să simt pentru a-mi juca mai bine rolul. Eu actor, regizor şi totodată scenarist. Nici că puteam să joc într-un film mai inutil. Cred că mi-ar fi de folos dacă m-aş putea minţi un picuţ. Să mint şi să nu simt nimic. O fericire deocamdată interzisă.
M-am întrebat iar zilele astea ce ne face mai buni? Ne naştem buni, sau doar devenim prin educaţie, cultură?! Nu înţeleg cum de citim acelaşi cărţi, vedem aceleaşi filme, trăim aproape aceleaşi tragedii personale, şi/ sau umane, chestii după care eu nu mai sunt aceeaşi, iar ţie nu ţi s-a clintit niciun fir pe păr pe braţ! Care este rolul culturii în viaţa noastră?! De ce citim, de ce mergem la cinema, de ce ascultăm muzica?! De ce şi de unde nevoia asta de-a pune frumosul în cuvinte, pe pânză, sau pe portativ?!
Poate că nu este normal ce simt, însă tot ceea ce citesc, trăiesc mă face mai sensibilă, mai orientată spre înţelegerea şi acceptarea celuilalt. Oare aşa devin mai bună?! Vreau să fiu mai bună. Însă bunătatea ar trebui să ţină şi de ceea ce este corect şi moral, nu numai de ceea ce simt eu cu adevărat. Chestie pe care nu prea o simt la cei de pe Net, cei cu care vin în contact. Nu simt că şi altcineva evoluează. Sper ca asta să nu fie doar una dintre ideile mele preconcepute. Vreau să cred că nu-i judec numai după ceea ce-am trăit deja împreună. Eu una n-aş suporta să fiu judecată astfel, să mi se reamintească continuu trecutul.
şi melodia mea Manu Chao-Lagrimas de Oro http://www.youtube.com/watch?v=dhpZZ1R6rTQ
Postări
îmi pare rău că ai înţeles asta, din fericire nu-i cunosc pe toţi de pe Net, ca să pot face o statistică. eu m-am referit doar la cei cu care am intrat în contact. nu sunt disperată, sunt doar foarte tristă când sunt înţeleasă greşit.
RăspundețiȘtergereşi oricum primii (şi singurii) la care m-am gândit când m-am întrebat ce ne face mai buni sunt cei pe care-i cunosc în viaţa reală.
nu cred că toţi de pe Net sunt nesuferiţi, cât despre D-ta chiar nu mă pot pronunţa pentru că nu te cunosc.
repet îmi pare rău că ai înţeles greşit, genul acesta de "neînţelegri" mă face să mă simt singură. şi nu numai aici. :D